Stiti bancul ala de pe vremea Razboiului Rece, cu rusii care au vopsit Luna in rosu? Era asa: informat de serviciile secrete si NASA ca Uniunea Sovietica incepuse sa vopseasca Luna in rosu, The President of the United States of America nu misca un deget. Nici macar dupa vopsirea primului sfert de Luna, nici dupa inrosirea unei jumatati si nici macar cind rusii mai aveau doar o tusa rosie de dat.

Abia dupa ce serviciile si NASA ii raporteaza lui Mister President ca rusii vopsisera toata Luna in rosu, acesta decide: ok, boys, scrieti deasupra, cu alb, "Coca-Cola". Ha-ha, risete, aplauze. Multumim, dar nu va repeziti. Mesajul, pe care o sa-l dezvoltam in rindurile care urmeaza, este ca, si azi, rusii si americanii colaboreaza la fel de bine. Numai ca, de data asta, nu mai e banc, iar razboiul nu mai e rece decit pentru noi, daca nu ne platim facturile la gaz, din ce in ce mai mari, la timp.

Dilema Romgaz: Amgaz sau n-am comision?

Ca tot vorbeam de Luna. Prin 2003, inainte sa vina iarna, americanii ne-au promis Luna de pe cer. Ei, nu toti americanii, ci numai unii din ei. Cel mai la vedere era Michael Myron Einik. Instalat in fruntea sereleului International Project Development (IPD - reprezentant al "megacompaniei" americane cu acelasi nume, care nu are nici macar un site pe net), Einik a pus-o de-o asociere cu Romgaz (principalul furnizor de gaze naturale al Romaniei, companie de stat). Impreuna, IPD (cu 25%) si Romgaz (35%), au fondat Amgaz SA (v-ati prins, e ceva cu gaz american). Asta era Luna de pe cer promisa, pentru ca Amgaz s-a angajat sa investeasca enspe milioane de coco americani pentru depozite subterane de metan. Fara de care tarisoara noastra bogata in pungi de gaz ar fi murit de frig, ca nu avea Romgaz unde sa inmagazineze marfa. Care, se stie, e volatila mai ceva ca banii de stat stocati in conturi private. Pe linga IPD si Romgaz, in Amgaz s-au mai asociat Infochem International SA (10%) si doua off-shore-uri despre care nimeni nu stie nimic nici in ziua de azi: Bossplace Management Limited (20%) si Synthema Enterprises Limited (10%).

Trei americani la rascruce de vinturi urit mirositoare

Bon, ideea e simpla: statul (prin Romgaz) a dat unor privati (Amgaz-ului) o felie din tortul activitatii de stocare de gaze naturale, pretextind ca nu are bani sa investeasca in construirea unor noi depozite. Ceea ce e chiar un pretext mai mirositor decit toate vinturile date de sconcsii din Romgaz. Pentru ca, numai pe 2005, profitul net al societatii de stat a fost de 80 de milioane de euro. Deci bani sint. Dar sa trecem. La administratorii Amgaz.

Care sint: Michael Myron Einik, Alpar Kramer, Costel Totan, Frank Barton Sidles II si Peter Braun. Cenzor al societatii: Finconta SA. Despre Alpar Kramer si Costel Totan nu o sa spunem decit ca sint directori in Romgaz, deci rolul lor in Amgaz este sa ia citeva zeci de milioane lunar, sa nu vorbeasca mult si, mai ales, cu cine nu trebuie. Ceilalti trei, insa, ne intereseaza foarte tare. Adica Einik, Sidles II si Braun. Rau de tot ne intereseaza si Finconta. Dati drumul la aragaz, cu flacara mica, sa se faca mai putin rece in casa si cititi cum ard ei gazul la cont mare.

Primul american ii da sah si diplomat la Taher

Michael Myron Einik este un american nascut in ’49 si care si-a mincat tineretile punindu-si la punct relatiile. A avut si cum sa faca asta, ca diplomat de cariera: a intrat in Departamentul de Stat al SUA in ’72, mai intii ca ofiter comercial al ambasadei americane din Brazilia, apoi la San Salvador. In timpul crizei energetice din anii ’70, Einik a facut parte din Biroul american pentru Combustibili si Energie. Dupa 1981, a fost ofiter "petrolist" al ambasadei americane din Nigeria, apoi a raspuns de departamentul economic al ambasadei americane de la Moscova.

Pe timpul mandatului lui Constantinescu, a fost adjunctul sefului misiunii diplomatice a SUA in Romania. Din 2002, dupa ce si-a incheiat mandatul de ambasador in Macedonia, Einik a revenit in Romania. De data asta ca om de afaceri si sot al lui Sarah Einik, artist plastic detinator de galerie de arta (pariem ca si-a luat si Nastase ceva de la ea? In fine, i s-a dat cadou, asta voiam sa zicem) si asociata cu Suzan Taher, fiica guzganului arabiu Fathi Taher.

Al doilea american e prietenul artei conversatiei cu cine trebuie

Frank Barton Sidles II trebuie ca e fiul lui Frank Barton Sidles intiiul. Despre intiiul Frank al familiei nu stim mai nimic. Despre al doilea, insa, pe linga ca sta pe un scaun linga Einik in consiliul de administratie al Amgaz, stim ca detine vreo doua firme de consultanta si management al afacerilor in Romania. In afara de asta, Sidles II este si presedintele Asociatiei Prietenii Muzeului National de Arta al Romaniei (am zis deja de Nastase, nu mai repetam), in care este inscrisa si nevasta fostului diplomat Einik.

Citeste si:

Iar ca sa vedeti ca Romania e tara in care se fura cu arta, pe bune, mai aflati ca Sidles s-a asociat intr-o firma chiar cu Laureen Vonnegut, o scenarista americana mai celebra ca fiind fiica autorului SF Kurt Vonnegut. Ei, hai, terminati cu prostiile, ca nu ne-am adunat azi aici la un vernisaj futurist. Nu, am facut-o ca sa va spunem ca, printre altele, Frank Barton Sidles II are legaturi si cu lumea mult mai dura si lipsita de sentimente si estetism a afacerilor cu bani multi. E drept, tot printr-o doamna, Odeta Panait, reprezentanta a celor mai feroce brokeri din Romania (CA IB Securities SA - compania de brokeraj a HVB, banca ce a fuzionat recent cu banca lui Tiriac).

Al treilea american foloseste Braun smen-epil

Peter Braun, al treilea american despre care am promis ca va vom povesti, domiciliaza la New York, la fel ca si diplomatul Michael Einik. Afacerea cea mai sonora in care a fost implicat Braun in Romania este privatizarea Alro Slatina. Vicepresedinte timp de trei ani al Alro, Braun a jucat la doua capete: a fost reprezentant al Conef (firma burdusita de rusi, care avea 10% din Alro), dar a facut totul ca Alro sa ajunga in mina Marco (alti rusi, care voiau societatea din Slatina mai tare decit cei din Conef). Printre alte acareturi de business pe care Braun le-a condus in Romania, sa mentionam Rolast Pitesti. Nu de alta, dar pe aici au mai trecut si Frank Barton Sidles II (despre care am vorbit in pasajul anterior), dar si niscaiva liberali de vaza, despre care vom scrie mai la vale.

Marghescu, fantele de carom

Finconta SA, pentru ca am zis ca ne intereseaza si asta, este o societate de audit financiar. In calitatea asta, firma este cenzor al Amgaz, capusa de stocare a metanului extras de Romgaz din solul patriei. Reprezentant si actionar al Finconta este Adrian Marghescu, un cetatean care are actiuni si in Infochem International SA (de care am zis la inceput ca detine a zecea parte din Amgaz). Marghescu este si omul care se ocupa de lichidarea judiciara a Carom Onesti (intreprindere de pe platforma de rafinare Rafo), ceea ce il transforma intr-un foarte docil contabil de casa al PNL-PD (al PNL, pentru ca afacerea Rafo a devenit terenul de joaca al liberalilor, prin aportul nepretuit al lui Stolojan; al PD, pentru ca Marghescu este si contabilul multor firme ale lui Radu Octavian, omul care detine RTC Holding si fost deputat PD).

DIP a facut cartile

Acum avem tot ce ne trebuie ca sa ni se faca frig dupa ce tragem concluziile. A, nu, mai e ceva: trebuie sa spunem ca afacerea Amgaz a fost pusa la cale de Dan Ioan Popescu. Nu chiar direct, ci prin intermediul consilierului sau personal, Horia Rosu, care-l sfatuia pe vremea cind era ministru PSD al Industriilor. Daca ne intrebati de unde ne-a venit ideea asta incredibila, o sa va spunem ca Rosu are 10% din Amgaz (prin Infochem International SA, societate pe care o detine in proportie de 99%, laolalta cu familia). E chiar banal: ce poate fi mai simplu decit sa fii consilier al lui DIP, care are in subordine Romgaz, si sa nu-ti tragi si tu un zece la suta dintr-o afacere privata facuta pe banii statului? Si, apoi, daca nu mai esti la putere, cum sa faci sa-ti pastrezi partea? E si mai simplu si o sa vedeti mai departe ca si functioneaza: dai si celor care au ajuns la putere.

PD-istul Iacob a impartit potul

Cum dai si celor de la putere? Mai faci o firma. Si ii spui, cu imaginatie, tot Amgaz, dar adaugi ceva, ca sa-ti iasa Amgaz Furnizare SRL. Aceasta noua societate a fost facuta in mai 2006. Numai ca, spre deosebire de Amgaz, nu mai contine si Romgaz, deci aici toti banii se duc in buzunare private. Si e vorba de bani care vin din furnizarea de gaz metan, adica altceva decit s-a angajat Amgaz sa faca (stocarea metanului extras de Romgaz). Iar in firma aia noua cooptezi un apropiat al cuiva de la putere, daca se poate al cuiva apropiat foarte tare de primul om in stat. Exact asa s-a intimplat si in acest caz: in Amgaz Furnizare SRL apare (printre mai vechile noastre cunostinte americane Michael Myron Einik si Peter Braun) si donsoara Cristina Gabriela Popenici. Daca habar nu aveti cine e, nu va ingrijorati. Nici noi nu avem. Dar stim sigur ca este partenera de afaceri cu Dorin Iacob, securistul de bine al lui Basescu si membru de neinlocuit in PD, omul tuturor regimurilor din care se pot scoate bani.

Daca tot au venit, americanii ramin. In carti

Tot prin Amgaz Furnizare SRL s-a mai rezolvat o problema (pe linga producerea de bani pe banda rulanta): alimentarea Alro-ului rusesc cu gaz romanesc. Nu intimplator: doar Peter Braun, omul din spatele privatizarii Alro, are 45% din Amgaz Furnizare SRL. Si nu intimplator are aproape jumate din aceasta societate, din moment ce partenerul sau din Amgaz SA, Frank Barton Sidles II, a fost partenerul de afaceri al lui Stolojan in Rolast Pitesti.

Pe scurt, ca tot ne apropiem de finalul textului: am avut, in mandatul PSD, trei americani care lucrau pe o mina cu niste rusi si un consilier al lui DIP ca sa capuseze Romgaz; acum, in mandatul Aliantei, avem aceeasi combinatie ruso-americana pesedista, dar la care s-au lipit un PD-ist, om al lui Basescu, si un PNL-ist (exclus din partid), viitor membru de vaza al unui partid prezidential. Totul, ambalat intr-o afacere de cel putin 50 de milioane de euro pe an, dar care este inca in faza de crestere.