Problema separatismului maghiar in Romania intervine in spatiul public pe doua paliere: cel "de bulevard", in care sint implicate afectele, accentele isterico-nationaliste sau tragediile trecutului si cel "de salon", in care exista argumente si constiinta unui spirit civic european. In privinta argumentatiei, un loc important este ocupat de raportarea la legislatia si modelele din Europa de Vest, in special prin prisma armonizarii necesare pentru integrarea institutionala.

Din acest punct de vedere, au existat doua directii de dezbatere, calate pe doi vectori majori ai politicii post-decembriste - Consiliul Europei (CE) si Uniunea Europeana (UE). Prin dezbatere, se va intelege modul in care fiecare dintre cele doua parti a cautat sa-si apropie spre interesul propriu interpretarea actului normativ european - actiune de tip spinning in relatiile publice. Cele doua parti sint definite astfel: pe de o parte, reprezentanti ai statului roman care au obligatia sa apere caracterul Romaniei de stat national, unitar si indivizibil. Pe de cealalta parte, reprezentantii minoritatii maghiare, fie moderati, fie radicali, care au ca mandat electoral obtinerea unei autonomii pe criteriul etnic.

ZIG-ZAG PE LINIA STRASBOURG

Romania a devenit membra a Consiliului Europei in 1993 si a fost primul stat care a ratificat Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale din 1995. Multe dispute pe tema minoritatii maghiare au dus la formularea de petitii si proteste la Strasbourg. Punctul de greutate pentru argumentatia maghiarilor Romaniei este articolul 5 al Conventiei: "Partile se angajeaza sa promoveze conditiile necesare pentru persoanele apartinind minoritatilor nationale de a-si mentine si dezvolta cultura, de a-si pastra elementele esentiale ale identitatii - religia, limba, traditiile si mostenirea culturala".

Pe baza acestui angajament, Romania a asigurat invatamint in limba materna pentru toate nivelurile si a oferit cadrul necesar pentru afirmarea in conditii normale a minoritatii maghiare. Limitele sint fixate tot de acest document: "Nici o prevedere a Conventiei nu va fi interpretata ca un drept de a se angaja in vreo activitate sau de a face vreun act contrar principiilor fundamentale ale legii internationale si, in special, a egalitatii suverane, a integritatii teritoriale si a independentei politice a statelor" (art. 21). Astfel, definitia din primul articol al Constitutiei Romaniei este un principiu peste care nu se poate trece cu argumente ale CE.

De asemenea, a existat o recomandare din partea Congresului Puterilor Locale si Regionale, organism sub egida CE, privind autonomia teritoriala, inclusiv pe criterii etnice. Aceasta recomandare a fost respinsa, in 2002, de Comitetul de Ministri al CE, pe considerentul ca dreptul international nu consacra conceptul de autonomie teritoriala pe baze etnice.

UE - UNITATE IN DIVERSITATE

In privinta Uniunii Europene, acquis-ul comunitar merge pe ideea egalitatii de sanse si de unitate in diversitate. Legislatia UE nu da retete pentru rezolvarea problemelor ce tin de minoritati, atita timp cit se respecta drepturile si libertatile individuale ale cetatenilor, ca element esential al criteriului politic.
Si in cazul UE, este valabil principiul regionalizarii, pe criteriul unei bune administrari a fondurilor structurale. In Romania, au fost create opt regiuni de dezvoltare, printr-o lege din 2004, dupa criteriul statistic si al functionalitatii.

Acestea sint entitati teritoriale fara personalitate juridica si fara statut administrativ, care urmaresc sistemul european privind Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale pentru Statistica - unul din criterii este ca regiunea sa aiba o populatie medie de 2,8 milioane de locuitori.

Regiunea Centru cuprinde judetele Alba, Sibiu, Mures, Harghita, Covasna si Brasov. Aceasta alaturare a facut ca etnicii maghiari sa nu fie majoritari in regiunea de dezvoltare care cuprinde cele doua judete - Harghita si Covasna. La votul in Parlament, reprezentantii UDMR s-au opus, argumentind ca este vorba despre structuri supradimensonate. Din punct de vedere functional, cele opt regiuni de dezvoltare au fost impiedicate sa se dezvolte normal, tocmai prin introducerea factorului etnic, dinspre zona politica. Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, sint sanse ca regiunile sa inceapa sa functioneze, in conditiile in care o mare parte din fondurile structurale vor fi derulate in aceasta logica.

LINISTE PE RELATIA CU UNGARIA

Nici prin raportare la relatiile bilaterale cu Budapesta, secesionistii nu pot gasi argumente juridice. In Tratatul de baza dintre Romania si Ungaria, semnat in 1996, intr-o anexa interpretativa, se specifica faptul ca partile contractante sint de acord ca Recomandarea 1201 a CE nu se refera la drepturi colective si nici nu le obliga sa acorde autonomie teritoriala pe criterii etnice. Recomandarea amintita se referea tot la drepturile minoritatilor si la definirea conceptului de natiune.

De asemenea, intr-o pozitie comuna inaintata Conventiei pentru Viitorul Europei, for care a redactat textul Tratatului Constitutional al UE, cele doua state au facut o propunere comuna la capitolul protectia minoritatilor. Ungaria a avut ideea unui text care sa se refere la drepturi colective, insa a acceptat propunerea Romaniei, cu formularea "drepturile persoanelor apartinind minoritatilor".

"NOI NU VREM UN STAT FEDERATIV"

Prin urmare, este clar ca pretentiile secesioniste ale politicienilor maghiari din Transilvania nu se sprijina pe nici un argument referitor la obligatiile asumate de Romania pe plan international. In aceasta situatie, politicienii maghiari radicali au inceput sa invoce necesitatea modificarii Constitutiei Romaniei, singura optiune care le-ar permite sa mearga mai departe, fara sa incalce legea.

Pe de alta parte, politicienii moderati din UDMR cauta solutii moderate, afirmind ca nu au in vedere modificarea Constitutiei.

Senatorul Gyorgy Frunda spune: "Ne-am gindit la reimpartirea Romaniei in 15-18 judete mai mari, fiecare ar avea un corp legiuitor local, iar unul dintre acestea ar fi cu populatie majoritara maghiara". Astfel, forul legiuitor ar fi mai mult decit este acum un consiliu judetean, avind atributii mai extinse in ceea ce priveste viata comunitatii. Frunda afirma ca un astfel de model este posibil in contextul actualei constructii constitutionale. "Articolul 1 precizeaza caracterul unitar al statului. Noi nu vrem un stat federativ", a afirmat acesta.

Frunda face trimitere la modelul spaniol, care presupune autonomia locala si auto-guvernarea, garantate prin Constitutia din 1978.

PRACTICA EUROPEANA

Citeste si:

Modelele puse in practica in ceea ce priveste auto-guvernarea locala, eventual pe criterii etnice, reprezinta un capitol aparte in disputa pe cazul autohton. Ani la rind, s-au auzit exemple de tipul Catalunia, Tirolul de Sud sau Valonia.

Si in aceasta discutie, trebuie pornit de la modelul constitutional adoptat de fiecare stat. In Europa, exista state nationale (Franta), federale (Germania) sau confederative (Elvetia, Belgia), organizarea ca atare pornind de la considerente istorice sau etnice.

TIROLUL DE SUD

Tirolul de Sud este o provincie autonoma in cadrul regiunii Trentino-Tirolul de Sud, din nordul Italiei. Aproximativ 68% din cei 475.000 de locuitori sint germanofoni.

Tirolul de Sud, provincie cunoscuta si sub denumirea Bozen, face parte din regiunea Trentino-Tirolul de Sud, alaturi de provincia Trento (in majoritate italofona). Regiunea a fost parte a Imperiului Austro-Ungar, iar in 1919 a revenit Italiei.

In prezent, Bozen formeaza o euro-regiune cu Tirolul de Est si cu Tirolul de Nord, landuri ale Austriei.
Autonomia regiunii Trentino-Tirolul de Sud a fost statuata prin Constitutie, in 1947. Au fost oferite competente de autonomie considerabile, in detrimentul competentelor catre cele doua provincii. Acest fapt i-a indemnat pe germanofonii din Bozen sa ceara un nou statut de autonomie, ajungindu-se chiar la acte de sabotaj sau terorism. Cu ajutorul interventiei ONU, in 1969 a fost aprobat un nou statut de autonomie, introdus in Constitutie in 1972, care limiteaza puterile regiunii. Reformarea din 2001 a acestui statut a condus la reevaluarea relatiilor dintre regiune si subiectii acesteia - provinciile Bozen si Trento.

De atunci, cele doua provincii au mai multe puteri decit regiunea pe care o alcatuiesc. Ambele provincii dispun de adunari legislative si organe executive. Fostul guvern de la Roma, condus de Silvio Berlusconi, a incercat sa extinda gradul de autonomie pentru cele 20 de regiuni ale Italiei, pina la a lua decizii in probleme de educatie sau sanatate. In acest an, propunerea a fost respinsa printr-un referendum. Cinci din cele 20 de regiuni dispun de un statut special - printre care si Trentino - Tirolul de Sud.

CATALUNIA

Catalunia este una dintre cele 17 comunitati autonome care formeaza, in prezent, Regatul Spaniei, dispunind de gradul cel mai ridicat de autonomie, alaturi de Tara Bascilor. Constitutia nu precizeaza tipul de stat - federal sau unitar, insa, in mod evident, Spania functioneaza acum ca un stat federal. Aflata in nord-estul Spaniei, Catalunia ocupa 6% din teritoriul Spaniei, avind 7 milioane de locuitori (aproximativ 15% din totalul populatiei).

Prin Constitutia din 1978, Catalunia si-a recuperat dreptul la autonomie culturala si la ceva autonomie politica.

Catalanii sint recunoscuti drept o natiune. Limba catalana, face parte din familia limbilor latino-iberice, alaturi de spaniola, insa este apropiata si de limba franceza. Cele trei limbi oficiale ale comunitatii sint catalana, spaniola si occitana. Institutiile politice ale Cataluniei, grupate sub denumirea Generalitat, sint: Parlamentul, Presedintele si Consiliul Executiv.

Acestea au competente exclusive pe probleme ce tin de: cultura, mediu, comunicatii, transport, comert, siguranta publica si guvernari locale. Pe probleme de educatie, sanatate si justitie, competentele sint impartite cu guvernul de la Madrid. Catalunia are propria forta de Politie, care este in plin proces de a prelua atributiile Politiei nationale si a Garzilor Civile, aflate sub autoritatea Guvernului central. Madridul va mai pastra doar forte care se vor ocupa de terorism si imigratie.

CORSICA

Corsica este cea de-a patra insula ca marime din Marea Mediterana, cu o populatie de aproximativ 275.000 de locuitori. Corsica este una dintre cele 26 de regiuni ale Frantei, desi este definita prin lege ca o "colectivitate teritoriala", ceea ce ii ofera ceva mai multe competente de autonomie.

Totusi, statutul sau este in mare parte similar cu al celorlalte regiuni, fiind denumita ca atare in limbajul comun.

Politic si administrativ, Corsica este considerata drept parte a Frantei ca "metropola", si nu ca teritoriu "outre-mer" (colonie), desi este despartita de Franta continentala prin Marea Ligurica.
Colectivitatea teritoriala, avind capitala la Ajaccio, este impartita in doua departamente: Corsica de Sud si Haute-Corse.

Pe insula, exista citeva grupari politice care cer autonomie, sau chiar independenta. Propunerile de autonomie se refera la protejarea limbii corsicane, la auto-guvernarea locala si la eliminarea unor taxe catre guvernul central. Majoritatea populatiei sustine autonomia, respingind posibilitatea independentei totale.

Grupurile care doresc independenta insulei au dus o campanie violenta incepind din anii ’70, care a cuprins atentate cu bombe si asasinate. Tintele preferate au fost algerienii si alti ne-corsicani sau cladirile oficiale ale Guvernului francez. Dupa citeva raspunsuri in forta ale Parisului, miscarea independentista a cistigat teren, dupa 1975. Asasinarea prefectului Claude Érignac, in 1998, a impus concluzia, in rindul corsicanilor si a publicului francez, ca nationalistii corsicani nu pot fi creditati cu un grad mai ridicat de autonomie.

Potrivit UNESCO, limba corsicana este in pericol de disparitie. O formula pentru protejarea acestei limbi a fost discutata in paralel cu formulele de autonomie. Limba corsicana este o limba neo-latina, foarte apropiata de limba italiana. Prin lege, limba oficiala in insula este franceza, ca de altfel in toata Franta. In Hexagon se mai vorbesc citeva limbi, la nivel regional, in pofida nerecunoasterii si interdictiilor impuse. Cele mai importante limbi regionale, alaturi de corsicana, sint alsaciana, catalana, basca, bretona, flamanda si dialectele limbii franceze - provensala sau occitana. In 2001, Ministerul Educatiei de la Paris a anuntat ca, dupa ce limbile regionale au fost obiectul represiunii pentru mai mult de doua secole, va incepe recrutarea de profesori bilingvi pentru scolile publice.