Numeric, decimarea elitei economice este cu mult mai mica decit cea a elitelor politice. In fapt, cele doua nu doar ca se intersecteaza (o mare parte dintre liderii economiei Romaniei precomuniste fiind si lideri politici; nici nu se putea altfel, daca ne gindim la votul cenzitar dupa care erau alesi conducatorii tarii), dar se si presupun. Cel putin 70 de lideri politici (inalti demnitari de stat) sint si lideri economici de top. O parte dintre acestia sint profesori universitari la Academiile Comerciale din Bucuresti, Brasov, Cluj (adevarate pepiniere de specialisti in economie, deveniti dupa 1946 "dusmani ai poporului" si condamnati la inchisoare).

O alta categorie de victime ale comunismului din rindul elitei economice o reprezinta fostii ministri de Economie, Finante sau Comert si Industrie. Nu a scapat de tavalugul comunist nici esalonul al doilea sau al treilea, constituit din "tehnocrati", directori si/sau (sub)secretari generali din ministerele de Finante, Comert Exterior, Agricultura si Domenii, Industrie si Comert. De asemenea, au fost victime ale comunismului, in urma unui program de neutralizare a reprezentantilor la virf ai capitalismului romanesc, directorii de banci, in frunte cu guvernatorii BNR. In fine, dar nu in ultimul rind, au cazut victime represiunii comuniste si mari intreprinzatori, care au fost in acelasi timp si lideri politici.

Minimum 60 de lideri ai economiei romanesti prestaliniste (din cei 280 de economisti mentionati in cele opt volume disponibile ale "Dictionarului victimelor comunismului" de Cicerone Ionitoiu) constituiau mari proprietari sau intreprinzatori, ori profesori universitari de economie a caror implicare politica nu este mentionata. Un numar semnificativ de intreprinzatori au "scapat" consemnarii lor ca victime ale comunismului prin fuga timpurie in Occident, cu ajutorul banilor si relatiilor (inclusiv pe linga comunisti). Cazuri celebre de lideri-ctitori ai economiei romanesti care au "scapat" de "buldozerul" comunist sint: Auschnitt Max si Malaxa Nicolae.

Citeste si:

Doua momente esentiale

In iunie 1948, au fost nationalizate intreprinderile industriale, bancile, societatile de asigurari, minele si intreprinderile de transport. Aceasta a adus nu numai cu introducerea planificarii centralizate calitative, ci a provocat si distrugerea afacerilor celor care erau numiti "dusmani de clasa". In martie 1949, proprietatea asupra pamintului a fost luata total din miinile particularilor. Cu aceasta ocazie au fost lichidate ramasitele fostei clase mosieresti si cele ale "chiaburilor".