Avand in spate o istorie de cinci secole, familia Sutu isi revendica proprietatile prin Alexandra Sutu, singura descendenta care mai poseda cetatenie romana. Desi are o varsta onorabila, 86 de ani, si este imobilizata la pat, la domiciliul sau din Milano, a fost convinsa sa vanda drepturile litigioase asupra mostenirii Sutu. Inarmati cu o carte aparuta la Paris in 2005, "Livre d’or de la famille Soutzo", care prezinta in detaliu arborele genealogic al familiei, si cu documente descoperite in arhivele din tara, acestia au inceput sa revendice cladiri si proprietati a caror valoare depaseste un miliard de euro si care, ca suprafata, inseamna aproape un sfert din Moldova, Oltenia si Dobrogea!.

Proprietatile revendicate din Bucuresti reprezinta cladiri impunatoare si vile, unde isi desfasoara activitatea institutii ale statului, unitati de invatamant, ambasade si principalele biserici ale Capitalei. Cladirea Bancii Nationale a Romaniei, CEC-ul, Ministerul Agriculturii, Politia Capitalei, Facultatea de Medicina si Farmacie, Palatul Sutu, Spitalul Caritas sunt doar cateva dintre "obiectivele" celor care detin drepturile litigioase asupra afacerii. In tara, in afara unor cladiri si biserici, mai sunt revendicate sute de mii de hectare de teren si paduri, conace, castele etc. In cazul in care toata povestea este adevarata, se pare ca revendicarea acestora va afecta numerosi proprietari, unul fiind Gica Hagi al carui hotel Iaki se afla situat chiar pe domeniul Sutu din Constanta!.

Din actele aflate in posesia noastra, reiese ca adevarul despre familia Sutu este departe de a fi descifrat. Istoric vorbind, multe din cele sustinute de revendicatori sunt adevarate, insa nu se stie cu exactitate daca toate proprietatile au ramas in posesia familiei Sutu pana in 1945, atunci cand majoritatea membrilor ei au luat calea exilului. Este foarte posibil ca unele sa fi fost instrainate.

Exista posibilitatea infiintarii de catre Guvern a unei comisii de ancheta care sa faca cercetari in acest sens, iar daca revendicarea este reala, asa cum pare, sa se procedeze la demararea acesteia, evitand un scandal. Exista si varianta ca Afacerea "Sutu" sa fie doar o "strategie" de imbogatire peste noapte. Statul trebuie sa raspunda. Tacerea ne poate arunca in bratele unei neincrederi pe care nu ar mai spala-o nici intrarea in Uniunea Europeana.

Citeste si:

S-a intamplat cu membrii Casei Regale a Romaniei, insa dupa multe scandaluri s-a ajuns la un compromis, iar statul roman a gasit de cuviinta sa adopte o Ordonanta a Executivului care sa rezolve problema. "Gardianul" va prezinta acum o situatie inedita, in care o retrocedare ar insemna ca aproape un sfert din tara sa-si schimbe proprietarul! Revendicarea a fost invocata de singurul descendent al familiei domnesti Sutu care si-a pastrat cetatenia romana, Alexandra Sutu, o femeie de 86 de ani care traieste la Milano si este imobilizata la pat! Intermediarii insa au cumparat drepturile litigioase. Cum va proceda statul roman? Deocamdata pastreaza o tacere suspecta, dar in conditiile in care aderarea se anunta la 1 ianuarie 2007, trebuie sa ofere un raspuns.

Or familia Sutu are dreptul la revendicare, iar rezolvarea problemei se va face in timp, ori statul roman se va opune, riscand o balacareala in justitie care nu este exclus sa ajunga si pe la Strasbourg.

Retrocedarea nu este un moft al statului roman si nici o cerinta de a deveni, iin sfarsit, europeni, ci este mentionata de politicieni prin Parlament ca o reparatie morala si financiara, un soi de "mea culpa" a patriei fata de copiii sai. Multi au spus ca aceasta reparatie morala se iinscrie cu litere mari iin capitolul "avantaje materiale pentru o clasa sociala ce si-a cladit averile pe exploatarea omului de catre om", dar, oare, din 1945 si pana acum aceasta exploatare nu a fost la fel de evidenta?

A reda proprietatea unei persoane este, la urma-urmei, un gest de bun-simt, iinsa atunci cand aceasta proprietate depaseste "obisnuitul", adica o casa, un teren, totul capata valente populiste de genul: "Ia uite, vin unii care n-au mancat salam cu soia, care au fost boieri. Nu-i mai satura Dumnezeu! Vor tot!". Acestea sunt declaratii ciudate iintr-o Romanie aproape europeana, iar atunci cand cei care le rostesc sunt chiar oficialitati ale statului, faptul iin sine depaseste aspectele legale, dorindu-se totodata formarea unei opinii care sa taie "macaroana" celor care solicita retrocedarea.