In fapt, la 29 mai 1997, Politia din Suceava i-a suspendat permisul de conducere reclamantului, pentru doua luni, pentru ca n-a oprit la o trecere pe calea ferata, incalcand astfel Codul rutier.

La 9 iunie 1997, Maszni a fost oprit din nou de un agent de politie pentru a i se verifica actele. El i-a prezentat acestuia o adeverinta provizorie de circulatie, eliberata la data de 6 iunie de Politia Botosani, si care ii permitea sa conduca pe drumurile publice pana la 21 iunie 1997. Agentul a descoperit ca adeverinta provizorie era un fals confectionat de agentul de politie B.D.

Prin rechizitoriul Parchetului Militar (avand in vedere calitatea de militar a politistului si conexiunea intre infractiunile savarsite), agentul a fost acuzat de fals in acte oficiale, iar Maszni de instigare la fals si uz de fals.

La 31 august 1998, Tribunalul Militar Iasi accepta faptele expuse de Parchetul Militar in rechizitoriu si il condamna pe reclamant la patru luni de inchisoare. Reclamantul face apel la Tribunalul Militar din Bucuresti, cerand achitarea. In apararea sa, Maszna spune ca nu a stiut ca adeverinta era un fals, necomitand astfel o infractiune atunci cand a utilizat-o. El a recunoscut ca l-a intrebat pe agent de o eventuala adeverinta, dar nu l-a instigat sa comita un fals in acte oficiale.

Prin decizia din 4 februarie 1999, tribunalul respinge apelul reclamantului, motivand ca, potrivit probelor din dosar, acesta a insistat pe langa agent sa ii falsifice adeverinta. Recursul reclamantului s-a judecat la Curtea Militara de Apel la 15 aprilie 1999, dar aceasta instanta a confirmat decizia data de instanta inferioara.

Citeste si:

Indreptatit sa se indoiasca de impartialitatea judecatorilor militari

Fata de acestea, Curtea a apreciat ca reclamantul era indreptatit sa aiba indoieli referitoare la independenta si impartialitatea judecatorilor militari, avand in vedere ca acestia sunt militari de cariera, remunerati de catre Ministerul Apararii Nationale, supusi disciplinei militare, promovarea acestora fiind guvernata de catre regulamentele interne ale armatei.

De asemenea, Curtea a stabilit ca, in acest caz, puterea justitiei penale militare n-ar fi trebuit sa fie extinsa asupra civililor. Astfel, Curtea a constatat ca s-a incalcat articolul 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind incalcarea articolului 4 al Protocolului numarul 7 la Conventie sub aspectul dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori pentru aceeasi fapta (ulterior condamnarii penale a reclamantului, permisul sau de conducere a fost anulat), Curtea a concluzionat, in unanimitate, ca o astfel de incalcare nu poate fi constatata in cauza, intrucat anularea permisului de conducere constituie o sanctiune complementara fata de pedeapsa principala aplicata.

Referitor la cererea de satisfactie echitabila formulata de Marcel Maszni, in temeiul art. 41 din Conventie, desi reclamantul solicitase despagubiri in valoare totala de 54.453 euro, cu titlu de daune materiale si 50.000 euro, cu titlu de daune morale, Curtea de la Strasbourg a dispus acordarea sumei de 1.000 euro cu titlu de daune morale si 1.000 euro cu titlu de cheltuieli.