Bugetarii castiga cu 50% mai mult decat privatii

"Statul este marea iluzie prin care fiecare incearca sa traiasca pe spinarea celorlalti. Fiecare vrea sa traiasca pe spinarea Statului. Insa ei uita ca Statul e de fapt cel care traieste pe spinarea tuturor", observa Frederic Bastiat in urma cu doua secole. Romania este exemplul perfect in acest sens. In 2005, din totalul de 4,6 milioane de angajati, 881.000 erau slujbasi la stat. Ponderea cheltuielilor in PIB a fost de 5,4%, aproximativ 20% din totalul cheltuielilor bugetare.

Potrivit Institutului National de Statistica, anul trecut PIB-ul a fost de 287.186,3 milioane RON (77,8 miliarde euro, la cursul de 3,6908 RON/euro anuntat de BNR ca referinta pentru 2005). Un calcul simplu arata ca fondul de salarii a fost anul trecut de 155.000 de miliarde lei vechi si ca, in medie, un lefegiu al statului a castigat anual 176 milioane lei vechi. Rezulta o medie a castigului lunar brut de 14,666 milioane. Salariul lunar mediu brut pe economie a fost, potrivit INS, intre 9,51 milioane lei vechi in ianuarie si 11,21 in decembrie. Numai in doua dintre cele 12 luni ale anului trecut, noiembrie si decembrie, salariul brut a sarit de 10 mi-lioane lei lunar. Daca eliminam castigurile celor 881.000 de bugetari, rezulta o medie a salariilor lunare brute ale celorlalti 3.719.000 de angajati de numai 8,81 milioane lei vechi, cu 50% mai putin decat al bugetarilor.

Numarul mare explica salariile mici

Dar care este explicatia faptului ca vocea sindicatelor bugetare este mai rasunatoare decat cea a angajatilor in domeniul privat? Cei din invatamant, din domeniul medical si functionarii publici au un singur patron, Statul, de aceea le este mult mai usor sa se alieze impotriva acestuia. In schimb, e destul de dificil sa creezi un front comun impotriva sutelor de mii de patroni privati. In fond, nivelul salariilor este legat de cresterea productivitatii sectorului privat.

Paradoxal insa, cresterea salariilor din domeniul privat este mai mica decat cresterea productivitatii acestui sector, in schimb cresterea retributiilor din sectorul bugetar depaseste limita care ar trebui impusa de creste-rea productivitatii. Asta desi acestia nu produc nimic sau, mai bine zis, produc mai mult paguba. In fond, ei se plang de salarii mici fara sa realizeze ca angajatii din sectorul privat au salarii mai mici. Iar argumentul ca in domeniul privat se lucreaza la negru nu tine atat timp cat profesorii dau meditatii, doctorii primesc atentii, iar functionarii publici sunt consultanti.

E adevarat ca multi bugetari nu ating valoarea de 14 milioane brut lunar si ca marile salarii se gasesc in administra-tia centrala, care beneficiaza de diferite sporuri, prime si indemnizatii. Iar nivelul redus al salariilor din sectorul bugetar are o explicatie mult mai simpla: numarul mare al angajatilor. In realitate, placinta bugetara creata din taxele si impozitele platite de ceilalti 3,71 milioane de angajati si de patronii acestora se imparte la un numar prea mare de birocrati. Asta fara a mai lua in calcul faptul ca, dintre acestia, numai 2,5 milioane activeaza in sectorul integral privat, ceilalti 1,2 milioane fiind angajati in companii la care statul este inca actionar. Unele, daca nu majoritatea acestor companii beneficiaza, sub diferite forme, de ajutoare de stat, au datorii mari la buget sau detin monopol pe piata respectiva, a-flandu-se in afara oricarei notiuni de concurenta loiala cu firmele private.

Guvernul roteste birocratii

Potrivit unor surse guvernamentale, cheltuielile cu salariile au ajuns in acest an la 5,7-5,8% din PIB. Acesta pare a fi unul dintre motivele pentru care Guvernul a trecut la restructurarea personalului bugetar. A inceput cu 30 de secretari de stat. Normal ar fi fost ca si personalul care ii deservea pe acestia sa fie disponibilizat: secretara, consilieri etc. Numai ca, potrivit unor surse din Palatul Victoria, acestora li se vor gasi alte functii in ministere. Astfel, ceea ce se anunta ca inceputul unui proces de restructurare a cheltuielilor guvernamentale se transforma intr-o gluma.

La un salariu mediu de 30 milioane lei vechi al unui secretar de stat, rezulta o economie de 900 milioane lei vechi, plus prime, indemnizatii si sporuri. Dar ce inseamna un miliard de lei vechi comparat cu fondul de salarii al bugetarilor din 2005, de 155.000 de miliarde? In plus, Finantele nu au facut vreun calcul privind impactul acestei restructurari, iar discutiile despre cine pleaca si cine ramane au caracter politic, nu vizeaza eficienta procesului.

Exercitiu de imagine

Pentru a da greutate restructurarii, premierul Calin Popescu-Tariceanu a anuntat ca procesul va incepe cu desfiintarea propriei Cancelarii. Totodata, vor fi eliminate cele patru posturi de subsecretari de stat si injumatatit numarul de agentii guvernamentale. Daca insa aceste masuri se vor lua dupa acelasi principiu dupa care se face restructurarea secretarilor de stat, iar personalul va fi inghitit de alte institutii, reducerea cheltuielilor cu salariile in vederea cresterii cheltuielilor de capital ramane un exercitiu de imagine. In fond, daca analizam economia Romaniei, singurele sectoare nerestructurate au ramas administratia publica, sanatatea si invatamantul, toate patronate de stat. Si nici nu e de mirare, pentru ca, asa cum observa Ludwig von Mises, "istoria economica este un lung sir de politici guvernamentale care au esuat pentru simplul motiv ca au fost concepute fara nicio consideratie fata de legile economiei".

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe