Scandalul care a pornit de la exodul romanilor catre plajele Bulgariei nu este intamplator. Evident, tara din sud nu are nicio vina. Nici pentru faptul ca romanii se simt bine acolo (chiar daca uneori li se fura masinile sau li se cere spaga la frontiera), nici pentru ca in judetul Constanta un concediu a devenit sinonim cu o aventura. Vina apartine in exclusivitate autoritatilor statului, toate cele care au avut in raspundere administrarea industriei turistice.

Ministri, secretari de stat, presedinti ai Autoritatii pentru Turism, toti cei care au purtat rucsacul de "prim turist" al tarii in ultimii 17 ani ridica astazi din umeri a neputinta, aruncand eventual o ultima privire plina de compasiune pe hubloul avionului ce-i transporta, la pret redus, in cele mai la moda statiuni ale Europei.

Locatia de gestiune

Prima greseala, ca la tenis, a fost refuzul statului de a vinde spatiile turistice la inceputul anilor '90. Ani buni, hotelurile si restaurantele au functionat fie in administrarea directa a statului, fie in locatie de gestiune, un soi de inchiriere pe termen mediu. Consecinta dezastruoasa a fost transformarea cladirilor, destul de vestejite la momentul zero 1989, in adevarate ruine, cantine de categoria, treia si camine de nefamilisti, in care doar nevoia te mai putea impinge sa locuiesti. Motivul acestei prabusiri a fost unul cat se poate de capitalist: "Daca nu-i al meu, de ce sa bag bani in el, cand pot doar sa scot?". Anii au trecut, si doar investitiile private, foarte putine la numar, reuseau sa tulbure linistea cenusie si greu mirositoare de pe litoral. In tot acest rastimp, preturile n-au contenit sa prinda curaj.

Ecuatia celor care incercau sa faca turism dupa reguli nestiute (nici macar balcanice nu se pot numi, pentru ca in restul Balcanilor se face turism serios) pleca de la numarul din ce in ce mai mic de turisti, de la sezonul destul de scurt si de la setea lor de imbogatire peste noapte. Astfel ca necunoscuta din ecuatie se dovedea a fi de fiecare data un adaos comercial mare cat Marea Neagra.

Privatizarea

A doua greseala s-a petrecut in perioada in care s-au vandut hotelurile, sub forma de spectacol televizat, in direct. Comentariile privind preturile nu-si mai au rostul, insa modul in care au fost intocmite contractele de privatizare, cu obligatii inexistente, pe care noii proprietari ar fi trebuit sa le aiba prin preluarea spatiilor turistice, a reprezentat o noua racheta sol-sol proiectata abil catre litoral.

Cele mai multe dintre spatii au fost vandute unor firme de apartament, mici pravalii de cartier care aveau atata capital disponibil pentru investitii, incat abia reuseau sa schimbe sapunul de la toalete. In cazurile fericite, cand afaceristi cu bani ceva mai multi au pus ochiul pe cate un hotel mai de soi, cladirea a primit brusc 4-5 stele si a iesit din circuitul accesibil romanilor de rand.

Haosul a pus in acel moment stapanire pe hoteluri si restaurante si nimeni n-a mai inteles nimic. Turistii au inceput sa caute stingheri alte destinatii, iar agentiile de turism au prosperat, incet-incet, de pe urma incasarilor din export de turisti. In sens invers, la frontiera, strainii s-au rarit, explicatiile marilor tur-operatori fiind simple: serviciile erau din ce in ce mai proaste, conditiile de cazare - din ce in ce mai precare, iar securitatea turistilor - din ce in ce mai greu de asigurat.

Citeste si:

Administratia locala


A treia greseala a apartinut autoritatilor locale, cele care administreaza localitatile din care fac parte statiunile: Constanta, Eforie si Mangalia. Consilii locale si primarii au ignorat de-a dreptul sansa pe care prezenta unei statiuni turistice o reprezinta pentru bugetul local, dovedind ca n-au habar de administratie publica. In niciuna dintre statiuni nu s-au inregistrat investitii majore si niciuna nu a dezvoltat strategii inteligente, capabile sa stimuleze dezvoltarea turismului si implicit cresterea veniturilor la buget.

Si ne gandim, in treacat, doar la strazi, spatii verzi, transport in comun, maruntisuri care iti pot face concediul mai placut. Un singur plus s-a inregistrat, intr-un tarziu si cu foarte multe semne de intrebare, in Mamaia, dar pretul social platit, o taxa de intrare in statiune care a invrajbit romanii si politicienii, s-a dovedit prea mare, iar Primaria Constanta a trebuit sa se recunoasca incapabila sa gaseasca alte solutii. Minunea din nordul Constantei a tinut insa doar cativa ani, micile investitii facute in infrastructura fiind acum pe punctul de a se degrada din nou.

Apele Romane

Ultima greseala dateaza de numai doua luni si este reprezentata de "fascinantul" proces prin care plajele au fost inchiriate prin licitatie la preturi cel putin obraznice. Dupa ce 17 ani Apele Romane s-au invartit pe plaja incercand sa numere scoicile, in 2006 au considerat ca a venit momentul potrivit pentru a avea un buget gros precum stratul de alge de pe nisip si au bulversat definitiv activitatea de la tarmul marii. Firmele au refuzat sa mai participe la licitatii, plajele au ramas, pe portiuni mari, neingrijite, in timp ce, la cativa pasi, pe domeniul primariei, amenajarile primitive din tabla mazgalita cu vopsea au ramas sa reprezinte viata comerciala a litoralului.
Ultimul petic de pamant ramas turistului ca sa-si poata gasi o justificare pentru banii platiti a fost pierdut si el intr-o lupta crancena dusa la baioneta de autoritati.

Incheiere

Teoretic, ar fi trebuit sa scriem si despre greselile facute de actuala Autoritate Nationala pentru Turism, condusa de Ovidiu Marian, insa asta s-a dovedit o incercare dificila, pentru simplul motiv ca nu a facut nimic. Poate doar sa numere romanii care trec granita catre Nisipurile de Aur.

Lista ministrilor turismului intre 1990 si 2006

- Mihai Lupoi (2 ian. 1990-7 febr. 1990)
- Constantin Fota (28 iun. 1990-19 nov. 1992)
- Dan Matei Agathon (19 nov.1992-11 dec.1996; 28 dec. 2000-19 iun. 2003)
- Akos Birtalan (12 dec. 1996-17 apr. 1998)
Sorin Frunzaverde (17 apr. 1998-16 dec. 1998)
- Miron Mitrea (19 iun. 2003-28 dec. 2004)
- Gheorghe Dobre (29 dec. 2004-13 iun. 2006)