Copii care-si tineau mamele singure in brate de parca le-ar fi fost teama sa nu se evapore, fiice de mult plecate, nepoti necunoscuti, gineri libanezi si dansatoare care-si aparau fata de camerele de filmat cu o punga, singurul lor bagaj, si-au gasit salvarea in Romania la capatul unui drum de peste 17 ore.

Dansatoare sub gloante

Luni noapte, pe Aeroportul ,,Henri Coanda’’, unde trebuiau sa aterizeze de la Aleppo cele trei avioane cu romani refugiati din Liban, Mariana Vasilescu izbucnea in lacrimi de cite ori vreun prieten o suna sa o intrebe daca a sosit fiica ei: "Simbata trecuta s-a dus la Tripoli, ca avea contract ca dansatoare, si a si inceput razboiul. A mai dansat in Japonia, Italia, Spania, Cipru, s-a distrat, a vazut lumea, dar nu i s-a intimplat asta", spune mama care ne arata mesajul pe care i l-a trimis fiica inainte sa plece din Liban: "Maicuta mea, sintem in ploaie de gloante, dar ajungem noi acasa". "Pastrez toate mesajele, sa i le arat, ca sa se lecuiasca de plecari in locuri de-astea", isi promitea Mariana Vasilescu, inainte sa o vada, bine sanatoasa, la aeroport.

Barul, adapost de bombe

Georgiana, verisoara lui Stefan Nichifor, a fost si ea dansatoare in Liban pina la razboi: "Patronul ei, un ucrainean, a facut o lista cu toate romancele de la el si le-a trimis in tara. Pe romancele care au vrut sa ramina le-a pus sa dea declaratie pe propria raspundere. Cind au inceput bombele le-a adus sa doarma in bar, ca era la subsol", a aflat la telefon Stefan, pe care, desi a tot vorbit cu vara-sa la telefon, nu l-a lasat inima sa-i spuna ca tatal ei a murit cu doar trei saptamini in urma.

Citeste si:

"Nu mai au nici haine"

"Fiica si ginerele meu stau in Beirut, chiar linga aeroport. Bombele au cazut pe blocul lor, iar ei au fugit in picioarele goale, cu actele in mina si cu fetita de 3 ani si patru luni in brate. Am venit de la Bacau cu un geamantan cu haine, ca nu mai au nimic. Inainte nu voiau sa se mute in Romania, spuneau ca tot rostul lor e acolo", povesteste Cristina Pantazi, cu ochii in lacrimi si coafura inalta si bogata, de parca ar fi o soprana intr-o opera cu arii triste, dar cu final fericit. "Am vazut la televizor geamurile sparte de la spitalul unde s-a nascut nepotica mea, podul din apropierea casei fiicei mele distrus, dar o sa fie bine, sigur", era ea azi-noapte imuna la intirzierile avioanelor.

Basescu a fost discret

Irakianul Eyad Amer, neam cu ginerele doamnei Pantazi, sta din ’90 in Romania, e insurat cu o libaneza si se declara antiamerican convins si fan al lui Basescu: "Il apreciez foarte mult, uitati si ce a facut acum, cu refugiatii din Liban. El le face americanilor pe plac doar de forma. Oricum, nu el a dus trupele romanesti in Irak, ci Nastase". Cind aterizase cel de-al doilea avion, cu rudele lui in el, Basescu tocmai trecea pe la aeroport, cit sa traga un ochi si sa se asigure ca totul e in ordine. Putini au apucat sa-l vada si, spre deosebire de imbratisarile patimase din momentul revenirii rapitilor din Irak, Basescu n-a stat de data asta de vorba nici cu ziaristii, nici cu refugiatii.