Masinaria pusa in miscare impotriva lui Dinu Patriciu s-a gripat pe 27 martie, cand instanta Tribunalului Bucuresti a respins ca nefondata propunerea de arestare preventiva a lui Dinu Patriciu, insa incheierea sedintei din Camera de Consiliu a scos la iveala adevaruri uluitoare.

"Procurorul nu si-a indeplinit obligatia de a-i aduce la cunostinta, de indata si mai inainte de a-l audia pe invinuit despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica si a-i asigura posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii, ori sa-l informeze in termenul cel mai scurt asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa, asa cum pretinde Conventia Europeana a Drepturilor Omului", a constatat judecatorul Damian Dolache, cel care a prezidat sedinta tribunalului in care s-a cerut arestarea preventiva a lui Dinu Patriciu.

Documentul redactat de grefiera Clara Mica arata ca, pentru o parte din infractiunile pentru care s-a pus in miscare actiunea penala, urmarirea penala a inceput in aceeasi zi, iar Dinu Patriciu nu a fost audiat nici in aceasta calitate, desi a mentionat expres ca intelege sa faca declaratii. Dincolo de incalcarea procedurilor, alte balbe ale procurorului care, "in mod cu totul surprinzator, desi dispozitiile hotararii definitive erau obligatorii, nu s-a conformat cerintelor mentionate nici cu ocazia celei de-a doua propuneri de arestare preventiva", ridica multe semne de intrebare asupra profesionalismului anchetatorilor.

Infractiunea de inselaciune nu are suport legal

Potrivit actului prin care procurorii au cerut arestarea preventiva a omului de afaceri, punerea in miscare a actiunii penale a vizat comiterea a doua infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, complicitate la evaziune fiscala, vanzarea pe seama societatii Rompetrol SA de actiuni despre care avea cunostinta ca sunt vadit inferioare valorilor efective, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru alte persoane a unui folos in paguba societatii, manipularea pietei de capital, dezvaluire de informatii privilegiate, delapidare cu consecinte deosebit de grave. Judecatorul a demolat insa principalele capete de acuzare.

"Din capul locului trebuie sa facem precizarea ca infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave nu are niciun suport legal, in conditiile in care majorarile de capital efectuate la Petromidia s-au realizat din surse proprii ori atrase de catre cumparatori", sustine judecatorul Dolache, in incheierea de sedinta. "Avem aici in vedere ca mult vehiculata 'creanta Libia>> nu a apartinut niciun moment statului roman, drepturile decurgand din acordul de transfer EPSA nascandu-se direct in patrimoniul Rompetrol of Libia. Ca este asa o demonstreaza clauzele contractuale prevazute in acordul de transfer din 18.03.1993 si in actul aditional ulterior datat 10.08.1994, precum si dispozitiile legale in materie la acea data, respectiv Legea nr. 15/1990 si Legea nr 31/1990", argumenteaza magistratul.

Surprizele nu se opresc aici. Hotararea semnata de judecator arata ca "statul roman nu a fost niciodata parte contractanta in acordul de explorare si impartire a productiei din perimetrul NC - 115 Libia, astfel incat dispozitiile HG 157/1993 si HG 91/1995 sunt ilegale in raport cu prevederile referitoare la obligatia Rompetrol de a vira la bugetul de stat sumele ramase dupa acoperirea cheltuielilor de exploatare si de rambursare a creditului. Este de mentionat ca aceasta creanta nu a fost preluata niciodata la datoria publica". Dar asta nu este nimic, pe langa ce urmeaza. "Mai mult, se observa ca Rompetrol a actionat cu buna-credinta, incunostiintand, la 16.12.1999, conducerea Ministerului Finantelor ca se considera titularul acestei creante, astfel ca suma de 10 mil. USD ce urma sa o primeasca drept transa din aceasta creanta intelege sa o pastreze si solicita prezentarea unui punct de vedere privitor la aceasta chestiune".

Citeste si:

Drept urmare, magistratul a apreciat ca aceasta creanta a intrat in mod legal in patrimoniul SC Rompetrol SA, prin intermediul sucursalei sale Rompetrol of Libia, iar societatea putea dispune de suma dupa bunul sau plac. Asta demonstreaza ca cesionarea creantei catre TRG BV Olanda s-a realizat in conditii de legalitate deplina. Judecatorul a apreciat, de asemenea, ca este nejustificata acuzatia ca aceasta creanta, in cuantum de 85 milioane USD, nu a fost inregistrata in contabilitate, in conditiile in care era o creanta certa si conditionata de indeplinirea anumitor cote de extractie, iar pe de alta parte, sumele primite in contul creantei au fost declarate si s-a platit pentru acestea impozitul corespunzator. "Pe cale de consecinta, majorarile de capital efectuate la Petromidia au fost realizate in conformitate cu clauzele contractului de privatizare, astfel ca nu exista nicio actiune de inducere in eroare a APAS-ului si, in consecinta, nu are niciun fundament juridic, in lipsa infractiunii premisa, nici acuzatia de spalare de bani", a apreciat magistratul.

Acuzatia de spalare de bani nu se sustine

Si in privinta acuzatiilor de complicitate la infractiunea de evaziune fiscala lucrurile stau altfel decat au lasat sa se inteleaga procurorii. "Este de mentionat ca acuzarea nu indica cine este presupusul autor al acestei infractiuni, or, in lipsa unui autor, nu putem determina in ce a constat ajutorul dat acestuia si nici existenta legaturii subiective dintre participanti", se arata in documentul redactat la finalul sedintei din 27 martie.

Mai mult, din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca Rompetrol nici nu avea obligatia de a plati accize pentru combustibilul proprietatea SC Rafinarie Steaua Romana SA, aflat in custodia sa, chestiune transata definitiv prin Hotararea Curtii de Apel Craiova. "Trebuie sa constatam ca nu subzista nici acuzatia de spalare de bani, atata vreme cat sumele de bani nu au provenit din savarsirea unei infractiuni", a fost de parere judecatorul Damian Dolache.
Indarjirea procurorilor de a-l aresta pe Dinu Patriciu iese la iveala in urmatorul paragraf, copiat cu punct si virgula din incheierea sedintei: "De altfel, Tribunalul ar fi fost dispensat de a mai analiza in extenso indiciile savarsirii infractiunii de complicitate la evaziune fiscala, in conditiile in care sanctiunea prevazuta pentru aceasta infractiune este inchisoarea alternativ cu amenda, ceea ce contravine prescriptiilor dispozitiilor art. 136 al. 6 Cod procedura penala (nu putem sa nu observam, in acest context, ca incadrarea juridica data faptei este gresita prin omisiunea retinerii dispozitiilor art. 13 Cod penal)".

Magistratul apreciat ca nu exista probe sau indicii temeinice la acuzatia de inselaciune cu consecinte deosebit de grave la privatizarea societatii Vega, intrucat, la data semnarii contractului de privatizare, participatia statului la Rompetrol era de 8,6%, deci sub limita de 10% ceruta pentru un concurent in procesul de privatizare.

Concluzia? "Tribunalul nu poate sa nu observe ca urmarirea penala efectuata in cauza nu este fara de cusur - ne referim aici doar la interceptarea nelegala a convorbirilor telefonice, in lipsa prezentarii mandatului in baza caruia s-au efectuat -, iar fata de complexitatea cauzei dificultatile administrarii unui vast probatoriu sunt inerente si nu pot constitui prin ele insele un argument necesar si suficient pentru privarea de libertate a inculpatului", se arata in documentul semnat de judecatorul Damian Dolache.

Recursul in dosarul in care instanta a decis ca Dinu Patriciu sa fie cercetat in stare de libertate in dosarul Rompetrol se va judeca saptamana aceasta, dupa ce, miercurea trecuta, Curtea de Apel Bucuresti a amanat cauza, la cererea procurorului de sedinta. Reprezentantul Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie a solicitat aceasta amanare in vederea motivarii recursului, iar instanta a acceptat cererea si a acordat termen pentru data de 10 aprilie.