Salariile fotbalistilor si antrenorilor din campionatul intern au crescut de circa trei-patru ori in ultimii cinci ani. In acelasi timp, primele pentru clasarea pe un anumit loc in campionat sau atingerea unei anumite faze intr-o competitie eliminatorie, care se masurau de obicei in sume de ordinul miilor de dolari, se cantaresc acum in zeci de mii de euro. De "vina" este cresterea economica. O spun atat oamenii din domeniu, cat si specialistii in economie pasionati de fotbal.

Relatia este simpla: daca afacerile merg bine, intra mai multi bani si in buzunarele patronilor, si in cele ale angajatilor, si la buget. Asta inseamna ca sunt mai multi bani si pentru cluburile de fotbal, fie direct (de la finantatori privati si publici sau de la sponsori), fie indirect (prin cumpararea drepturilor de televizare, a spatiilor publicitare, a biletelor si abonamentelor). Iar sumele mai mari inseamna ca echipele isi permit sportivi si antrenori mai valorosi. Insa, dupa cum a demonstrat deja Chelsea ori Real Madrid, banii nu sunt totul, asa ca cei care se uita cu optimism exagerat la evolutia economica pozitiva prognozata pentru urmatorii ani trebuie sa-si aduca aminte ca mingea e rotunda.

Performantele din fotbal, mana in mana cu PIB-ul

Prezenta unei echipe romanesti in semifinala Cupei UEFA nu poate fi explicata in totalitate fara a lua in calcul evolutia din ultimii ani a economiei autohtone.

Cand au castigat Cupa Campionilor Europeni in 1986, cei de la Steaua au primit cate un ARO. Valoarea acestuia era de aproximativ 40 de salarii medii pe economie. Astazi, 40 de salarii medii inseamna aproape 10.000 de euro. Cu alte cuvinte, pentru cel mai important trofeu fotbalistic la nivel de cluburi, stelistii au fost recompensati cu o suma identica cu cea promisa 20 de ani mai tarziu rapidistilor pentru o performanta oarecum mediocra - calificarea in optimile Cupei UEFA- si de doua ori mai mica decat cea primita anul trecut de stelisti pentru eliminarea Valenciei.

Citeste si:

Diferentele sunt si mai mari cand vine vorba de salarii. Acum doua decenii, fotbalistii erau angajatii institutiilor de stat, fie ele ministere fie intreprinderi, si nu reuseau sa castige decat de doua sau de trei ori salariul mediu pe economie. Pe langa primele de obiectiv (de multe ori egale cu un salariu-doua), singurele avantaje le aveau cei care faceau deplasari in strainatate si, din diurna primita, cumparau diverse produse (de la guma de mestecat la videocasetofoane), pe care le vindeau apoi in tara cu adaosuri uriase.

La cativa ani dupa caderea comunismului, situatia se schimbase, dar nu radical. Intr-un recent interviu pentru "Evenimentul zilei", fostul international Jean Vladoiu isi aducea aminte de vremurile cand juca pentru Rapid, in 1994. "Contractele jucatorilor nu depaseau 25.000 de dolari pe an. Cu Viorel Hizo antrenor, Rapid a ajuns pana in turul al doilea al Cupei UEFA. Pentru calificarea in acea faza am incasat o prima de o mie de dolari de caciula", povesteste el.

Cinci ani mai tarziu, daca ar fi eliminat Benfica si ar fi ajuns in turul al doilea al aceleiasi competitii, jucatorii de la Dinamo ar fi primit cate trei mii de dolari. si salariile mai crescusera un pic: in 1999, un jucator ca Adrian Mutu castiga la Dinamo cam 35.000 de dolari anual, in timp ce in 2001 Eugen Trica lua de la Steaua 90.000 de dolari.

Dar adevarata explozie a avut loc in ultimii doi-trei ani. Sunt de ajuns cateva exemple pentru a intelege cat de mult au crescut sumele de care se discuta in fotbalul intern: fostul antrenor al Stelei, Oleg Protasov, incheiase contractul de anul trecut pentru circa 320.000 de dolari pe an, Mihaita Plesan primea la Dinamo 100.000 de euro pe sezon, in timp ce Hagi antreneaza "Poli" pentru nu mai putin de jumatate de milion de dolari. Campionul jucatorilor din Divizia A la capitolul salarii este Mirel Radoi, care are in prezent 300.000 de euro pe an si caruia finantatorul Gigi Becali i-a promis ca va castiga, treptat, pana la 900.000 de euro intr-un sezon.