Inca din 1990, liberalii si taranistii au intentionat sa promoveze o lege a lustratiei in Parlament. Pina in 1996, perioada in care FSN si urmasul acestuia, PDSR, au avut o majoritate confortabila, nici macar nu se punea problema inaintarii unei initiative legislative in acest sens. Victoria CDR in 1996 si a Aliantei D.A. in 2004 a facut posibila aparitia unor proiecte de lege privind lustratia.

Legea "George Serban"

Prima tentativa de a elabora o lege a lustratiei a apartinut chiar principalului autor al Proclamatiei de la Timisoara, deputatul PNTCD George Serban. Proiectul sau, care avea la baza exclusiv punctul 8 al Proclamatiei, nu a fost insa initial finalizat din cauza ca autorul a decedat pe 31 decembrie 1998. Moartea lui Serban - diagnosticul, infarct - a fost considerata ca fiind suspecta.

Dupa cinci luni de dispute interne in PNTCD - surprinzator, in partidul care a avut cel mai mult de suferit de pe urma regimului comunist unii lideri au fost reticenti in a elabora o legislatie decisiva in directia condamnarii comunismului - 35 de deputati finalizeaza proiectul inceput de George Serban si il inregistreaza la Camera Deputatilor pe 27 mai 1999. Proiectul nu a fost insa niciodata dezbatut in Comisia juridica si nici nu a ajuns vreodata in plenul Camerei. Avizul Consiliului Legislativ a venit la sapte luni dupa inregistrarea proiectului si continea numeroase obiectii. Guvernul Isarescu nu a catadixit nici el sa isi transmita punctul de vedere. La 1 februarie 2001, deputatii PSD, care detineau o majoritate confortabila, au clasat proiectul conform art. 60, alin. 5 din Constitutie. De atunci, nu s-a mai auzit nimic despre acest proiect.

Societatea "Timisoara" revine prin parlamentari PNL

Pe 13 iunie 2005 este inregistrata la Senat o noua propunere legislativa privind lustratia. Autori sint Adrian Cioroianu, Viorel Oancea, Mona Musca si Mihaita Calimente, toti parlamentari PNL, care au lucrat textul in colaborare cu experti ai Societatii "Timisoara". Intre 16 noiembrie si 12 decembrie 2005, proiectul trece pentru avizare pe la patru comisii senatoriale si in prezent se afla la Comisia juridica, unde este dezbatut pe fond. Tergiversarea dezbaterilor in Comisia juridica era sa provoace, pe 1 martie a.c., adoptarea proiectului prin sistemul aprobarii tacite. Cum textul mai trebuie periat de o serie de imperfectiuni, plenul Senatului a decis suplimentarea cu inca 15 zile a termenului de adoptare tacita. Miine, in Comisia juridica, proiectul urmeaza sa fie dezbatut pentru a i se da forma finala. Proiectul este sustinut deschis de PNL - exista si o rezolutie a Delegatiei Permanente a partidului in acest sens - de PC, UDMR si, cu unele obiectii, de democrati. PSD si PRM se impotrivesc legii, asa cum au facut-o intotdeauna.

Imagine din lustratie

Un al treilea proiect pe tema lustratiei il reprezinta "legea antinomenclatura", promovat de deputatii independenti Cozmin Gusa, Lavinia Sandru (membri in anonimul PIN - Partidul Initiativa Nationala) si Aurelian Pavelescu, exclus recent din PIN. Proiectul a fost inregistrat fara mare tam-tam la Parlament, in luna aprilie 2005, exact in perioada in care liberalii aveau legea lor in dezbaterea publica, premergatoare inregistrarii in procedurile parlamentare. Abia dupa ce proiectul PIN a fost depus la Parlament, autorii au inceput sa-i faca reclama pe la mai multe posturi TV, erijindu-se in lideri ai condamnarii comunismului. Pe 17 noiembrie 2005, proiectul PIN este respins de Senat, iar in luna februarie a acestui an a primit raport negativ in Comisia juridica a Camerei. Joi, 9 martie, proiectul trebuia respins in plenul Camerei, dar, la interventia liberalei Mona Musca, s-a obtinut retrimiterea la comisie, unde va "astepta" sa ajunga si proiectul liberal, urmind sa fie dezbatut impreuna cu acesta.

Doua variante - selectiuni

Proiectul PNL are in vizor doar virfurile (la nivel central si local) activistilor PCR, UTC si UASCR si ale fostei Securitati, precum si pe cei care au facut orice tip de politie politica. Persoanelor considerate ca au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv ale regimului comunist li se interzice timp de zece ani sa candideze sau sa ocupe functii de demnitati la toate nivelurile in administratia centrala si locala, in Justitie si in Parlament. Cei care sint in functii, ar urma sa fie demisi in 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii. Textul liberalilor ii pune pe "lista" neagra si pe sefii din presa PCR si pe cei de la editurile de partid.

Pe de alta parte, proiectul intocmit de tripleta Gusa, Sandru, Pavelescu interzice persoanelor care au facut parte din fosta nomenclatura accesul la orice functie de demnitate in stat, mergind pina la cea de inspector in serviciile descentralizate din adminstratia locala. Textul incadreaza in categoria fostilor nomenclaturisti aproape tot ce a fost activist PCR si UTC, plecind de la fostii membri ai Comitetului Politic Executiv al PCR si mergind pina la fostii membri ai consiliilor populare judetene sau orasanesti, in fapt singurii care erau cit de cit alesi in urma unui vot care pastra o aparenta de democratie. De asemenea, proiectul stabileste interdictii si pentru fostii membri ai comitetelor municipale, orasanesti si satesti de partid, desi in aceste structuri erau foarte putini activisti platiti ai PCR. La capitolul nomenclatura, proiectul contine o serie de aberatii. Astfel, sint "nominalizate" si conducerile judetene si locale ale Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti, desi aceasta organizatie nu a avut structuri la nivel local si judetean, ci doar la nivel de facultati, Universitate, centru universitar si national. Daca proiectul PIN ar deveni lege in formula actuala, in 30 de zile de la intrarea in vigoare s-ar injumatati ministerele, adminstratia locala si jumatate dintre parlamentari ar trebui sa-si depuna mandatul.

Cum a fost la altii

Germania si Cehia sint tarile in care prevederile legislative privind lustratia au produs cele mai multe efecte. Prin munca depusa de comisia condusa de incapatinatul pastor Gauck si, mai apoi, cu imensa contributie a Oficiului de Administrare a Arhivelor Stasi, au fost verificati cu privire la colaborationismul din perioada comunista nu numai functionari, ci si parlamentari, personalul de conducere din intreprinderile private, notari, procurori sau clerici. Legea lustratiei, adoptata in 1991, a devenit, in Germania, un instrument util in mina Justitiei, jurnalistilor si cercetatorilor. In total, in jur de doua milioane de persoane au intrat sub incidenta acesteia.

Adoptata in octombrie 1991, Legea lustratiei din Cehoslovacia combina verificarea cu excluderea din anumite functii si pentru ofiterii din serviciile de securitate, dar si activistii de partid. Dupa rupere, legea a fost suspendata in Slovacia in 1993, dar in Cehia a fost extinsa initial pina in 2000 si, apoi, pe durata nelimitata. Sanctiunea cea mai des intilnita in Cehia, in numele lustratiei, a avut o natura non-penala, dar s-a reusit indepartarea fostilor functionari ai regimului comunist din functiile de conducere din administratia de stat.

Si mai aproape

In Ungaria, intre 1990-2002, au fost nu mai putin de 10 initiative legislative privind lustratia. Totusi, o astfel de lege a fost adoptata in 1994, cu efecte mult atenuate. In 1996, aria de operare a legii lustratiei a fost si mai restrinsa, pentru ca in 2000, o data cu venirea la putere a FIDESZ-ului, aria de aplicatie sa fie din nou extinsa. In Polonia, Legea lustratiei a fost votata abia in 1997, impunind persoanelor publice sa declare oficial daca au colaborat sau nu cu politia politica a regimului comunist. Doar ascunderea acestei colaborari era sanctionata cu interdictia de a ocupa anumite functii publice timp de zece ani. In 1998, obiectivele legii au fost extinse, iar in acelasi an a fost infiintat Institutul Memoriei Nationale - custodele legal al dosarelor politiei politice - cu rezultate notabile, inclusiv in ultimii ani.

Nota bene: in urma aplicarii Legilor lustratiei, in Cehia, 80.000 de persoane si-au pierdut locurile de munca, 50.000 in Bulgaria, iar in Lituania peste 30.000.

Simbolul Proclamatiei


George Serban este unul dintre principalii artizani ai Proclamatiei de la Timisoara. Pe 11 martie, mai multe organizatii civice au organizat o lansare oficiala istorica a Proclamatiei de la Timisoara, in fata a 15.000 de oameni. In prim-planul manifestarilor, al caror sens s-a incercat a fi deturnat de catre liderii de sorginte comunista de la Bucuresti "emanati de Revolutie", s-a aflat George Serban.

Citeste si:

Redactor-sef, la inceputul anilor ’90, al influentei, la acea vreme, gazete "Timisoara", George Serban a ajuns, pentru doi ani, si in Parlamentul Romaniei, fiind ales in 1996 pe listele CDR. Pe 31 decembrie 1998, George Serban a murit, fara a-si vedea visul implinit: acela de a fi contemporan cu o Romanie care sa nu fie condusa, pe fata sau din umbra, de "fiii" naturali ai comunismului. Alexandru Serban, fiul lui George Serban, spune ca aplicarea punctului 8 a Proclamatiei de la Timisoara este inca necesara: "Neaplicarea punctului 8 ne-ar putea aduce in situatia de a vota pe listele pentru Parlamentul european un fost tortionar ori un fost activist zelos. Sau mai multi. Iar in acest caz, noi, romanii, am putea fi considerati niste complici tacuti cu vechiul sistem".

Ce inseamna lustratie?

Initial, "lustratie" insemna "un sacrificiu sau o ceremonie prin care orase, localitati, armate sau oameni, prihaniti de crime sau de alte cauze ale necurateniei, erau purificate". Dupa 1989, termenul a fost folosit cu trimitere la politica limitarii participarii publice a fostilor comunisti si lucratori ai serviciilor secrete din fostele tari comuniste.

Punctul 8

Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara este cel mai contestat pasaj al acestui document radical anticomunist si antisecurist. Iata-l: "Legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framinta astazi societatea romaneasca. Pina la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism". Nici una dintre cerintele Punctului 8 nu a fost, pina la capat, pusa in practica pina in anul 2006.

De ce nu a fost posibila curatenia in Romania?

Traian Ungureanu afirma ca, in mod cert, cu o lege a lustratiei "ar fi fost mai bine. Adrian Nastase ar fi vazut colectii de arta doar la muzeu. Ion Iliescu ar fi participat, acum doua saptamini, la demonstratia pensionarilor din Galati (si ar fi intilnit, in multime, o droaie de prieteni, fosti activisti, saraciti). Am fi avut, de asemenea, o Justitie credibila, nu judecatori tacticieni. Asta, daca e sa ne jucam de-a utopia".

Pe de alta parte, Traian Ungureanu e de parere ca, "in realitate, avem nevoie de alta intrebare. Nu: cum ar fi fost? Ci: de ce n-a fost posibila lustratia? Raspuns: pentru ca societatea romaneasca nu a supravietuit comunismului. Nici o institutie, nici o convingere sau valoare comuna nu au fost de fata, pentru a contrazice credibil relansarea oligarhica a comunistilor, in 1989. De comunisti n-a avut cine sa se debaraseze. Anticomunismul romanesc a fost o aspiratie intelectuala indreptatita, dar si un proiect fara acoperie populara. Din acest motiv, in primii 16 ani de democratie, lustratia a fost aminata si indepartata usor, ca o scama asezata, din cind in cind, pe rever. Acum e tirziu. Noua orinduire s-a constituit. Indreptarea poate fi fortata doar in cadrele si cu mijloacele date. Sintem intr-o situatie bizara: institutiile statului trebuie convinse, cumva, sa-si faca singure rau. De aici toata discutia in jurul "securismului" lui Basescu. Cred ca stilul de joc al lui Basescu tine de un realism nesuferit si fundamentat. Cu el avem prima incercare concreta de ajustare, fie si marginala, a unui sistem pe care ideile si simbolurile etice nu-l pot atinge".

Apel catre lichele

Gabriel Liiceanu a scris, pe 30 decembrie 1989, un scurt text in care ii invita pe cei care au slujit comunismul sa faca un pas in spate. Intitulat "Apel catre lichele", acest text a devenit rapid un argument pentru cei care doreau si clamau normalitatea. Liiceanu spunea, intre altele: "Nu mai stringeti o vreme, barbateste, mina colegilor vostri si nu-i mai priviti senini in ochi. Lasati sa se intrevada o urma de sfiala in privirea voastra. Fiti o vreme stingheri. Nu mai apareti la televiziune. Nu mai scrieti in ziare. Nu va mai ridicati glasul decit pentru o scurta cainta, caci altfel ii ridicati din nou in minciuna. Lasati cuvintele sa spuna ceea ce spun; nu mai folositi pentru o vreme vorbele 'demnitate>>, 'libertate>>, 'constiinta>>, 'dreptate>>, 'popor>>. Nu asasinati aceste cuvinte. Renuntati la alibiuri morale spunindu-va ca ati facut neincetat raul ca sa puteti face din cind in cind binele. Sa nu va fie frica, ci doar, din cind in cind, o lunga si insuportabila rusine". Textul a dat titlul unei carti, reeditate de mai multe ori in anii urmatori. Ultima editie a aparut in acest an.

Cameleonul Emil Constantinescu

Inainte de a deveni presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu a promis ca fostii comunisti si securisti nu vor avea parte de un tratament placut in timpul mandatului sau. Proiectul de asanare a societatii romanesti a fost unul dintre punctele sale forte in competitia pentru cistigarea functiei numarul unu in statul roman. O data ajuns presedinte, pozitia sa vizavi de comunisti si securisti s-a schimbat radical. In 15 noiembrie 1997, el a repudiat punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, spunind ca acesta nu mai este "aplicabil".

Ce-ar fi fost daca am fi avut o lege a lustratiei

Vladimir Tismaneanu spune ca "o Romanie in care s-ar fi introdus o lege a lustratiei ar fi fost una mult mai curata din punct de vedere moral si psihologic. Fostii nomenclaturisti, grupati in FSN, au facut tot posibilul pentru a impiedica un proces care ar fi demolat structurile national-securiste. Proclamatia de la Timisoara, adevarata Carta a Revolutiei Romane, a fost atacata cu furie de masina propagandistica dirijata de Iliescu si Roman".

Securisti cu botul pe labe

"O lege a lustratiei ar fi emasculat politic casta activistico-securista ori, mai direct spus, ar fi pus-o cu botul pe labe. Ma exprim dur, pentru ca problema a fost si ramine scandaloasa: prelungirea regimului comunist prin jignirea constanta a justitiei politice si a demnitatii umane. Comunismul a fost dictatura minciunii si a nesimtirii. Departe de a se cai, fostii activisti rinjesc in continuare cinic, ba chiar se considera prigoniti. Cu nedezmintit tupeu, multi dintre acesti fosti aparatcici isi continua nefasta opera, de data aceasta ca 'oameni politici>> ce se vor respectabili. O lege a lustratiei ar fi facut mult mai dificil balul mascat al 'democratiei originale>>".

Premise ratate

Cristian Pirvulescu, la rindul sau, e de parere ca "daca lustratia s-ar fi aplicat, Romania ar fi fost un stat real, si nu unul formal, la indemina grupurilor private. Dincolo de semnificatia morala, lustratia avea un caracter practic: crea premisele (re)constructiei spatiului public. In absenta acestuia, statul este o forma fara fond. Caci nu de prea mult stat suferea Romania in 1990, ci de confiscarea privata a acestuia. Iar la 16 ani dupa Proclamatia de la Timisoara, situatia nu s-a schimbat simtitor. Lustratia, cu cei cinci ani de pauza, ar fi permis refacerea structurii statului. Mai intii Partidul Comunist, o asociatie privata, iar apoi, cu si mai multa evidenta, Familia (Ceausescu) au transformat statul intr-un teritoriu privat. Evaporarea PCR nu a insemnat disparitia complicitatilor private, ci consolidarea lor. Institutiile au fost amputate. Tranzitia nu a fost doar ocazia consacrarii economice a nomenclaturii: pentru ca sistemul sa apere noua clasa a imbogatitilor, spatiul public trebuia congelat.