Este luat prin surprindere de cateva intrebari si, culmea, chiar rade. Pana la urma, Daniel Morar, seful Departamentului National Anticoruptie, te determina sa crezi ca natura functiei il forteaza sa afiseze o anumita atitudine si sa-si pastreze pentru sine normalitatea. Discursul sau inca nu a capatat acea lucire a lui homo politicus si, pentru a-si tine in frau ideile, vorbeste atent si rar. Spune ca, desi uneori i-ar placea sa vina in fata cu mai multe precizari, functia nu il lasa. Ramane de vazut daca Daniel Morar va raspunde asteptarilor celor care au votat "schimbarea" si care sperau sa apuce momentul in care mediul de afaceri va fi unul curat si "limpede".

Capital: In ce perioada a fost declarat deschis sezonul de vanatoare al pestilor mari? In "luna" lui Morar sau inainte?

Adrian Morar: O parte dintre dosarele care acum tin prima pagina a ziarelor au existat in cadrul DNA, ma rog, in cadrul PNA, dar au fost inchise. Au fost solutiile de redeschidere dupa numirea echipei noi la DNA. Alte dosare s-au format dupa ce am venit noi aici - acum vorbim despre dosare privindu-i in mod special pe parlamentari.

Capital: Atunci, care a fost scanteia care a declansat redeschiderea dosarelor? Exista o trasatura comuna sau fiecare dosar a avut povestea lui?

Adrian Morar: Cand am venit, am avut trei prioritati: una dintre ele, dupa evaluarea personalului si instrumentarea dosarelor existente, a fost verificarea unora dintre solutiile date la principalele dosare. Doar la cele mari, dat fiind faptul ca sunt sute de dosare, lucru normal de altfel, inchise. In general, 10-15% din dosarele noastre merg cu rechizitorii in instanta, majoritatea fiind inchise. Dar am verificat atunci o parte dintre dosarele despre care s-a scris mult si mare parte dintre ele le-am infirmat.

Capital: Ce rol a avut presa in redeschiderea dosarelor?

AM: Cu privire la o parte dintre dosarele redeschise a avut un rol presa, pentru ca eu de acolo stiam. Pana la numirea mea in aceasta functie, lucram in afara sistemului PNA. Nu stiam nimic decat ce aflam din presa. Din presa am aflat ca dosarele anumitor demnitari au fost inchise, ca au fost deschise si asa mai departe. Categoric, presa a fost prima sursa de informare. Dupa care am luat dosarele pe care le-am examinat eu sau adjunctii mei sau sefii de sectie. Acum presa are rol in principal in sesizarea unor fapte si am constatat ca sunt din ce in ce mai dese cazurile in care ne sesizam ca urmare a unor articole din presa. Probabil ca nu atat de des pe cat si-ar dori jurnalistii.

Citeste si:

Capital: Poate influenta presa mersul dosarelor mari? Pot lucra grupurile de interese prin presa?

AM: Nu as vrea sa ma pronunt in discutia aceasta. Sincer, imi doresc sa nu influenteze, insa, fondul cauzei. Este cert ca aceste cazuri sunt puternic mediatizate si, ori de cate ori jurnalistii dau o stire, spun ca este vorba despre surse judiciare. Sunt situatii in care stiu sigur ca informatiile jurnalistilor sunt obtinute pe alte cai, inclusiv de la persoanele acuzate. Or, cand presa spune asta, toata lumea se gandeste ca a aflat de la DNA sau de la Parchetul General, dar nu este asa.

Capital: Mare parte dintre dosarele de mare coruptie au cazut din cauza erorilor procedurale. De ce credeti ca se ajunge in situatia aceasta?

AM: Drept consideratii de ordin general, pot spune ca procedura blocheaza fondul si daca facem greseli de procedura, nu avem cum sa ajungem la fond.

Capital: Fiti mai concret. De ce nu reusim sa "prajim" pestii mari aflati in tigaie?

AM: In sistemul de drept, persoanele cercetate au foarte multe drepturi. Orice dispozitie din Codul penal, din Codul de procedura sau din alte legi este interpretabila. Nu este ca in matematica, cand doi cu doi fac patru. si probabil ca nu intotdeauna procurorii sunt de vina. Adica, este mai comod si pentru un judecator ca, din cauza de eroare de procedura, sa respinga dosarul sau sa il retrimita. In Codul de procedura se face distinctie, insa, intre nulitati absolute si nulitati relative. Cand avem in vedere nulitatile absolute, judecatorul nu are ce sa faca si obligatoriu trebuie sa restituie dosarul sau sa il respinga. Acele dispozitii se considera ca aduc atingere drepturilor fundamentale ale unei persoane cercetate. Alta este situatia cand apar nulitatile relative, cele care, de regula, se gasesc in majoritatea dosarelor. Acolo, un judecator iti respinge dosarul sau, dupa lege, ar trebui sa ti-l respinga, doar in situatia in care incalcarea acelei norme procedurale a adus o vatamare drepturilor unei persoane, a persoanei cercetate. Asta se intampla. Acolo sunt situatii in care legea spune ca, in ciuda faptului ca norma a fost incalcata, se poate remonta, adica fie se da un termen, fie se trimite procurorului pentru precizari, se poate reface actul, se da un termen pentru ca procurorul sa-si precizeze punctul de vedere... sau chiar se poate constata ca incalcarea acelei norme de procedura nu a adus o atingere drepturilor persoanei cercetate.