Iar DNA (fost PNA), desi aparent ii apara pe micii investitori, nu le ofera decat pierderi sau clipe nerecomandate cardiacilor.

Luand in considerare ultimii 16 ani, in zona central si est-europeana, cazul Patriciu, subiectul numarul unu al ultimelor zile in mass-media romaneasca, nu isi gaseste un corespondent decat in Rusia, unde Mihail Hodorkovski, magnatul gigantului petrolier Yukos (companie care azi e doar o amintire), plateste cu noua ani de inchisoare pentru ca s-a amestecat "neintrebat" in politica. Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a fost acuzat indirect ca l-a pedepsit pe Hodorkovski pentru ambitiile sale politice.

Abramovici insa, pretendentul la titlul de "cel mai bogat rus", guvernator al provinciei Kamceatka si patronul Sibneft, neimplicat in jocurile politice de culise de la Kremlin, a reusit sa evite soarta lui Hodorkovski datorita, in special, generozitatii sale fata de mai-marii zilei din Rusia.

Va fi Patriciu un "Hodorkovski" sau un "Abramovici"?

Relatiile sale cu presedintele statului, Traian Basescu, ne-ar face sa alegem prima varianta. Lucrurile se complica insa atunci cand luam in considerare legaturile lui Dinu Patriciu cu premierul Tariceanu.

Citeste si:

Si totusi, spre deosebire de cazul Hodorkovski, implicatiile economice in cazul Patriciu apar cu mult mai multa pregnanta. Desi Romania nu mai este unul dintre marii producatori mondiali de petrol, pozitie detinuta inainte de cel de-al doilea razboi mondial, ea reprezinta cel mai important producator regional de petrol, situandu-se din acest punct de vedere la acelasi nivel cu Germania sau Danemarca, dar inregistrand o productie de titei de 25 de ori mai mica decat cea a Norvegiei, cel mai mare producator european de petrol (daca nu luam in calcul tarile din fosta URSS).

Totusi, importanta Romaniei la acest moment nu este data atat de productia sa de petrol, cat mai ales de pozitia sa, pe rutele de tranzit ale titeiului dinspre Marea Caspica si Rusia, catre Europa Occidentala si, in special, pe rutele ce se vor configura in viitorul aropiat. Una dintre acestea, ce va tranzita Romania, va fi conducta Constanta-Trieste. Studiul de fezabilitate a fost realizat in februarie 2005 de compania Hill International, urmand ca pana in 2007 lucrarile sa fie incheiate. De fapt, este necesara construirea unei conducte doar intre Pitesti si Pancevo (Serbia), restul parcursului fiind acoperit de conducte de petrol deja existente.

Privind din aceasta perspectiva, a situarii pe rutele de acces ale petrolului caspic spre Europa de Vest, ne putem da seama de importanta Petromidiei, cea mai mare rafinarie romaneasca din punctul de vedere al capacitatii de productie ce are in plus si un acces foarte facil la Marea Neagra.

Interesant ar fi de mentionat si ca, nu cu mult timp in urma, Banca Mondiala, cu sediul cerntral la Washington, facea presiuni asupra Romaniei sa inchida o parte din cele 10 rafinarii pe care le detine.

In plus, daca in urma cu ceva timp Petromidia erau una din "gaurile negre" ale economiei romanesti, sub administrarea lui Patriciu, ea a devenit profitabila, deci extrem de interesanta pentru foarte multi investitori. Iar daca cineva se indoieste ca zona ar prezenta interes pentru marile companii, nu ar trebui sa se uite decat la achizitiile care au avut loc in ultimii ani in zona: in septembrie 2003, LukOil a cumparat 79,5% din compania nationala sarba de petrol Beopetrol, dupa ce, in 1998, aceasta a achizitionat atat rafinaria romaneasca Petrotel, cat si rafinaria bulgareasca Neftochim, in 1999; in noiembrie 2003, MOL (Ungaria) a cumparat 25% + o actiune la compania nationala croata de petrol INA (cea mai mare din Balcani, cu o productie de patru ori mai mica insa decat cea a Petrom), dupa ce facuse o alta achizitie in Slovacia, compania petroliera Slovnaft; iar in decembrie 2004, OMV a cumparat 51% din Petrom, compania austriaca fiind insa proprietara mai multor retele de benzinarii in regiune si a 10% din pachetul de actiuni al MOL.