Inainte de 1989, in orice institutie din Romania exista un Birou de Documente Secrete (BDS), care dupa Revolutie au fost devalizate insa, in absenta unei legislatii prin care sa fie recuperate actele. Ca prin minune, BDS-ul din Radio exista si astazi, continind dosarele de cadre ale angajatilor. Pe 20 aprilie 2005, cind plecarea lui din fruntea SRR era iminenta, Seuleanu a cerut CNSAS "sprijin in demersul de desigilare a Biroului de Documente Secrete".

"Sper sa nu provocati scandal"

Desigilarea BDS-ului s-a facut pe 4 iulie 2005, imediat dupa plecarea, la sfirsitul lunii iunie, a lui Dragos Seuleanu. Comisia care trebuia sa participe, alaturi de reprezentantii CNSAS, la deschiderea misterioasei incaperi a fost numita insa de acesta, pe 17 iunie, si-l avea in frunte pe Mihai Ovidiu Enea, director de resurse umane la acea data. Acesta era unul dintre apropiatii lui Seuleanu, care a parasit si el Radioul la 1 octombrie pentru a deveni director executiv al Fundatiei pentru Democratie, Cultura si Libertate, conduse de fostul director al SRR.

Pe 3 iunie, pe adresa primita de la CNSAS, Seuleanu i-a trasat lui Enea citeva instructiuni legate de desigilare: "Rog actionati cu intelepciune". Cinci zile mai tirziu, indemnul, sub semnatura lui Seuleanu, era: "Sper sa nu provocati scandal public". Enea are insa o explicatie pentru aceste "sarcini de serviciu": "Sint absolvent de Teologie si stiu ca intelepciunea este un dat pe care-l cistigi in timp si este mai putina la virsta mea, de 35 de ani. Domnul Seuleanu imi mai dadea astfel de sfaturi si cind eram redactor-sef adjunct la 'Viata Religioasa>>", argumenteaza Enea.

Citeste si:

Un dulap plin cu surprize

Potrivit acestuia, desigilarea era motivata de nevoia de a cistiga un spatiu pentru cursurile de pregatire profesionala din Radio, fostul Birou de Documente Secrete beneficiind de un spatiu generos. O explicatie identica are si Dragos Seuleanu, care sustine ca aceasta a fost o preocupare a sa inca din perioada 1992-1994, cind el insusi a fost director de resurse umane in institutie si detinea cheia incaperii. "Nu am intrat insa niciodata acolo, caci am fost avertizat de directorul de atunci sa nu ma ating vreodata de acele documente", declara Seuleanu. Dupa cum sustine acesta, la un moment dat o angajata de la resurse umane a gasit un dulap desigilat si, culmea coincidentei, inauntru se afla si un document despre Dragos Seuleanu, care, inainte de 1989, era colaborator la emisiuni de tineret. "Nu am vrut sa-l citesc, am vazut doar ca era scris la masina cu caractere mari, cum erau scrise documentele ce trebuiau sa ajunga la sefi", spune Seuleanu, care zice ca angajata cu pricina a murit si nici nu-si mai aminteste numele ei. Dulapul cu pricina a fost sigilat si el, desigilarea facindu-se oficial abia in iulie 2005.

Depozitul cu delatiuni

"Dulapurile contin dosarele de cadre, ordonate pe departamentele vechi ale Radiodifuziunii", spune Mihai Ovidiu Enea. Actiunea de preluare a celor 12 fisete cu dosare de cadre, reprezentind 40 de metri liniari de arhiva, a fost aminata pentru o vreme. Daca ar fi ramas intacta din 1989 incoace, arhiva cu pricina ar fi putut contine documente interesante. "Serviciul de cadre reprezenta o Securitate paralela. Dosarele de cadre reflectau evolutia unei persoane de la angajare pina la pensionare, dar si delatiuni", spune Claudiu Secasiu, membru in Colegiul CNSAS.