Cu toate acestea, Timofte sta de peste patru ani (din februarie 2001) la carma SRI, fara ca cineva sa-l deranjeze sau sa-l chestioneze cu privire la petele din CV-ul sau, cel putin doua la numar. Prima ar fi prietenia la catarama cu fostul infractor de drept comun, Sorin Ovidiu Vintu, o relatie care l-a procopsit in 95 pe demnitar cu un cadou de lux (un jeep Grand Cherocke inmatriculat cu initialele SOV). O a doua pata: o condamnare de 20.000 de franci francezi, suferita in 99 de statul roman la CEDO, in cauza "Dalban versus statul roman" - importanta speta de jurisprudenta in privinta libertatilor democratice. Povestea acestei din urma condamnari dateaza din 1992, atunci cand, in urma unor pseudoprocese derulate in Romania, jurnalistul Ionel Dalban - care publicase o serie de articole referitoare la modul in care Radu Timofte si un acolit al sau au prejudiciat Fastrom SA (fostul IAS Roman) - a fost condamnat, obligat sa plateasca despagubiri de 300.000 lei si oprit sa-si mai exercite meseria de ziarist.

In anul 2000, atunci cand a candidat pe listele PSD din Neamt, realizand ca respectiva speta va fi o pata neagra in CV-ul sau, actualul sef al SRI a speculat faptul ca in Hotararea CEDO era nominalizat doar cu initialele si a ascuns conducerii fostului partid de guvernamant faptul ca a fost implicat intr-un dosar penibil care a sifonat serios imaginea democratiei romanesti. Surprinzator, desi condamnarea primita de statul roman la CEDO in 1998 s-a datorat exclusiv vinovatiei lui Timofte (n.r. - care a actionat in judecata un ziarist care indraznise sa dezvaluie un subiect de interes public, anume administrarea patrimoniului statului si modul in care oamenii politici isi indeplinesc mandatul), pana acum, autoritatile tarii nu au initiat o actiune in regres pentru a recupera de la Radu Timofte suma achitata din banii contribuabililor in contul despagubirilor dictate de CEDO. Considerand ca este de datoria statului roman sa initieze actiunile necesare in scopul recuperarii celor 20.000 de franci francezi platiti de statul roman si a prejudiciilor provocate de seful SRI si acolitul sau la Fastrom SA, "Curentul" prezinta astazi, in intregime, povestea "cazului Dalban".

Cazul Dalban a inceput in septembrie 1992. Atunci, Ionel Dalban - ziarist si director al saptamanalului "Cronica Romascana", a publicat un articol intitulat "Zeci de milioane frauda la IAS Roman", in care dezvaluia, cu documente, cum un privilegiat al nomenclaturii locale prejudiciase fostul IAS Roman (Fastrom SA), in calitate de director executiv, cu peste 23 milioane de lei, suma imensa la acea vreme. In acel articol, Dalban mentiona si faptul ca senatorul Radu Timofte, reprezentant al statului in CA-ul Fastrom, a asistat pasibil la respectivele inginerii financiare si a primit in folosinta din partea respectivei firme, un an si jumatate, un autoturism Dacia break "echipat" cu sofer. "...O noua frauda de proportii incredibile a fost descoperita la Fastrom SA Roman, iar cel dintai suspect e un privilegiat al nomenclaturii comuniste locale, G.S. Pagubele pe care acesta le-a cauzat se ridica, potrivit estimarilor Garzii Financiare si ale altor experti, la peste 23 mil. lei! Frauda a fost comisa prin inregistrarea unor stocuri in inventarul depozitului central, care nu se regasesc in inventarele sectiilor subordonate.

O mare parte din aceste stocuri au fost inlocuite cu marfurile solicitate de G.S., prietenii si familia sa ori au fost schimbate in bani numerar, sumele fiind impartite frateste. Iata fapte care amintesc de banditii de drumul mare, fara credinta si lege (jaf ca-n codru!). Opinia publica din Roman se intreaba cum a fost posibil asa ceva. Poate ca domnul senator Radu Timofte, care a fost reprezentantul statului in Consiliul de Administratie al Fastrom, ar putea da niste lamuriri. In aceasta calitate, el a fost platit lunar cu sute de mii de lei. Stim acum de ce - sau, cu alte cuvinte, cum - a aparat el interesele statului...". Ulterior, Dalban a mai publicat un articol in care preciza ca "o Dacie break, apartinand Fastrom, i-a fost data senatorului Timofte, in fiecare week-end, timp de un an si jumatate, pentru a-l duce si aduce de la aeroportul din Bacau".

"Justitia" lui Timofte

Iritati de dezvaluiri, Timofte si colegul sau l-au dat in judecata pe jurnalist sub acuzatia de calomnie. La 24.06.1994, Judecatoria Roman i-a aplicat jurnalistului o corectie severa: trei luni condamnare la inchisoare cu suspendarea executarii, plata unor daune in suma a 300.000 lei si... interdictia de exercitare a profesiei pe o perioada nedeterminanta. Si asta in conditiile in care instanta, desi luase act de faptul ca dezvaluirile jurnalistului erau reale (la data aparitiei articolelor, directorul executiv al Fastrom - G.S. - fusese anchetat in doua cauze penale, iar Radu Timofte primise in intervalul iunie 1991 - iulie 1992, in calitate de membru al CA al Fastrom, 55.000 de lei si un mijloc de transport pus la dispozitie pe cheltuiala companiei), a concluzionat ca dezvaluirile nu erau reale (sic!!!).

Citeste si:

Contrariat, jurnalistul a facut recurs, insa Tribunalul Neamt a decis, in 7.11.1994, cu doua voturi la unul, respingerea acestuia si mentinerea sentintei primei instante cu privire la pedeapsa cu inchisoarea si la despagubirile civile. Motivele: afirmatiile jurnalistului n-ar fi corespuns realitatii, iar utilizarea masinii Fastrom de catre Timofte a fost legala. Singura "reparatie" facuta de instanta a fost revocarea interdictiei de exercitare a profesiei de jurnalist, "tinand cont de conduita in timpul procesului".

Achitat pentru ca... a murit

Dalban a refuzat sa plateasca despagubiri si a continuat sa publice informatii privind frauda de la Fastrom. La vremea respectiva, Comisia de ancheta a abuzurilor din parlament a solicitat Parchetului Neamt sa efectueze cercetari, insa dosarul s-a "pierdut". In aprilie 1998, procurorul general a sesizat CSJ, cerand desfiintarea ambelor hotarari emise impotriva jurnalistului si achitarea lui cu argumentul lipsei elementelor constitutive ale infractiunii de calomnie. In martie 1999, CSJ a admis recursul in anulare si l-a achitat pe jurnalist pentru infractiunea de calomnie cu privire la G.S. Surprinzator insa, in speta cu Timofte, CSJ a considerat justa condamnarea lui Dalban (!!!). Cu toate acestea, CSJ s-a vazut obligata sa caseze hotararile de condamnare emise impotriva jurnalistului si sa dispuna incetarea procesului penal, pe motiv ca... "faptuitorul a decedat intre timp" (n.r. - in 98).

CEDO amendeaza erorile "justitiei" romane

Pentru a repara umilintele si suferinte suportate de jurnalist, in aprilie 95, sotia acestuia a sesizat CEDO si, invocand faptul ca acestuia ii fusese incalcat dreptul la libera exprimare si la un proces echitabil, a cerut despagubiri de 250 mil. lei. Declarand plangerea admisibila in septembrie 96, CEDO a exprimat in unanimitate, intr-un raport datat ianuarie 98, ca jurnalistului i se incalcase dreptul la libera exprimare atata vreme cat articolele incriminate de justitia romana n-au tratat decat un subiect de interes public, anume administrarea patrimoniului statului si modul in care oamenii politici isi indeplinesc mandatul. Rezultatul: CEDO a hotarat ca "statul parat trebuie sa plateasca vaduvei reclamantului, in trei luni, 20.000 franci francezi cu titlu de prejudiciu moral, convertibili in lei la cursul din momentul platii, suma ce va fi majorata cu o dobanda simpla de 3,47% pe an, de la data expirarii termenului mentionat si pana la achitarea sumei". Mai mult, CEDO a precizat ca "vaduva reclamantului poate sa se pretinda in sensul art. 34 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Si toate acestea, doar din cauza lui Timofte si a unor justitiabili care s-au complacut sa-i faca acestuia meandrele!