Controversatele privatizari ale societatilor ARO Campulung si RAFO Onesti au ajuns pe masa procurorilor din cadrul Parchetului General si a celor din cadrul Departamentului National Anticoruptie. Sesizarea a fost inaintata de Curtea de Conturi a Romaniei.

In total, in cele doua cazuri, statul a pierdut peste 5.200 de miliarde de lei, contravaloarea esalonarilor, stergerilor de datorii si a subevaluarii activelor. In schimb a primit prin vanzarea ARO si RAFO doar 1,6 milioane de dolari (49 de miliarde de lei la un curs de 30.000 de lei pentru un dolar). Principalul responsabil pentru cele doua privatizari de "succes" este Ovidiu Musetescu, cel care a semnat contractele de vanzare-cumparare, dar si urmasul sau, Mircea Ursache, care nu a reziliat intelegerile paguboase.
De cealalta parte, cei care au avut de castigat de pe urma acestor privatizari au fost "strategicul" John Perez, in cazul ARO, Corneliu Iacobov si fratii Alexandru si Marian Iancu, in afacerea RAFO.

RAFO, mai ieftina cu 700 de miliarde

Inca din 2001, de la momentul semnarii contractului de vanzare a RAFO au existat numeroase suspiciuni. Numele cumparatorului ridica mari semne de intrebare, Corneliul Iacobov, marcant membru PSD, fiind renumit pentru afacerile derulate cu statul. Conform raportului Curtii de Conturi, privatizarea a pornit cu stangul, statul "uitand" sa reevalueze activele rafinariei. In aceste conditii, datoriile societatii de peste 1.000 de miliarde de lei erau mai mari decat activele, evaluate la 641,7 miliarde de lei. O eventuala recalculare a activelor ar fi adus un plus valorii RAFO de peste 700 de miliarde si ar fi crescut atractivitatea companiei.

Iacobov s-a asociat cu o consignatie

Singura oferta de cumparare a fost depusa de SC Imperial Oil Bacau, detinuta de Corneliu Iacobov, in asociere cu Canyon Servicos Lda (Portugalia). Verificarile ulterioare au aratat ca societatea portugheza fusese infiintata la finalul anului 1998, avand un capital de 1.400 de dolari si obiecte de activitate diverse: consultanta, marketing, consignatie si import-export. La randul ei, societatea SC Imperial Oil SA Bacau, controlata de Corneliu Iacobov, fusese infiintata in noiembrie 1999, avand un capital de un miliard de lei.

Mandatul guvernului, absent

Negocierile purtate cu oamenii din subordinea lui Musetescu conduc la stabilirea unui pret de vanzare de 1,5 milioane de dolari, realizarea unei investitii de 80 de milioane de dolari si asigurarea unui nivel de functionare a rafinariei de 80%. In forma finala a contractului, singura conditie de reziliere se referea la asigurarea functionarii rafinariei. Expertii Curtii de Conturi au stabilit ca aceasta nu a fost indeplinita niciodata, dar APAPS nu a luat masurile impuse de lege.

Una dintre cele mai grave nereguli constatate se refera la scutirile de taxe si impozite asigurate in urma privatizarii. "Desi nu faceau obiectul unor negocieri, comisia de negociere, depasindu-si mandatul, acordat a angajat APAPS in depunerea de diligente pe langa institutiile statului in acordarea unor astfel de inlesniri", se arata in raportul Curtii de Conturi. Mai mult, incheierea contractului de vanzare de catre APAPS precum si semnarea acestuia de catre Ovidiu Musetescu s-a facut "fara a se obtine mandatul din partea Guvernului Romaniei", iar acesta contine elemente diferite fata de cele negociate, toate in avantajul societatii patronate de Iacobov.
Nu in ultimul rand, transferul actiunilor RAFO de la societatea patronata de Iacobov la cea a fratilor Iancu, Balkan Petroleum Ltd, a fost aprobata de APAPS, aflat de aceasta data sub conducerea lui Mircea Ursache, cu toate ca nu fusesera depuse toate documentele specificate de lege.

Privatizarea ARO - milioane pentru Perez

Bilantul de la ARO este sumbru: statul a primit doar 150.000 de dolari - pretul unui apartament pe Bulevardul Unirii - in schimbul stergerii unor datorii si alte activelor fabricii de masini de teren, care valorau impreuna peste 1.600 de miliarde de lei (45 milioane de dolari). Iar la un an si jumatate de la trecerea pe maini private, in loc sa devina profitabila, fabrica de la Campulung a ajuns in pragul falimentului.
In cazul ARO, gaura la bugetul statului n-a fost data cu ajutorul unor inginerii financiare elaborate, ci mai degraba prin gainarii la care si-au dat concursul cei implicati in procesul de privatizare.

Citeste si:

Ordonante cu dedicatie

Pentru ca strategicul Perez, ilustrul cetatean anonim american de origine cubaneza, sa puna mana pe ARO, statul a "indulcit" peste noapte criteriile pe care trebuia sa le indeplineasca investitorul de la Campulung. Astfel, experienta minima pe piata auto au fost redusa de la zece la trei ani. La fel si cifra de afaceri medie din ultimii doi ani, care s-a topit de la 10 milioane de dolari la doar doua. Al doilea pas pentru ca Perez sa puna mana pe ARO a fost inducerea in eroare a guvernului. Raportul Curtii de Conturi arata ca s-au constatat neconcordante intre nota aprobata de Colegiul de Conducere al APAPS - cel care a negociat vanzarea ARO - si memorandumul trimis la guvern, prin care se explica executivului modul in care va fi privatizata societatea. Ce a uitat sa transmita institutia condusa de Musetescu? Faptul ca Perez nu e obligat in niciun fel sa plateasca datoriile comerciale de peste 11,4 milioane dolari.

Obligatii - doar pentru stat

Contractul de privatizare a ARO nu prevede nicio clauza de reziliere a contractului in caz ca Perez nu-si indeplineste obligatiile. Prin urmare, investitorul "strategic" n-a varsat niciun ban din cele peste 15 milioane de euro la care se angajase in fata autoritatilor de privatizare, fara sa riste pierderea societatii. In schimb, statul roman s-a trezit cu o gramada de obligatii fata de ARO: stergerea impozitelor restante, scutirea de dobanzi si transformarea in actiuni a datoriilor la Electrica si Distrigaz. De altfel, Autoritatea de Privatizare a platit 5.000 pentru fiecare actiune ARO rezultata din conversia acestor datorii, care au fost vandute ulterior lui Perez la un pret de zeci de ori mai mic - 650 de lei.

Spioni la APAPS

Presa centrala a semnalat anul trecut ca jurista care "a sfatuit" statul roman in cazul privatizarii ARO a aterizat, dupa semnarea contractului, direct pe statele de plata ale cumparatorului Perez. Numele omului lui Perez in interiorul APAPS este Cerasela Barboni. Ea si-a continuat nestingherita colaborarea cu castigatorul ARO, chiar si dupa ce Ovidiu Musetescu a fost schimbat din functie si inlocuit cu Mircea Ursache.

Privatizarile "de succes" ale lui Musetescu

2000 - Siderurgica Hunedoara este privatizata, noul proprietar fiind firma americana Noble Ventures. Un an mai tarziu, APAPS reziliaza contractul de privatizare, iar americanii riposteaza dand statul roman in judecata la Washington si cerand daune de 355 milioane lei. Din fericire, in urma cu cateva zile, Curtea de arbitraj a dat dreptate Romaniei
2001- Rafo Onesti. Rafinaria este vanduta unei firme detinute de Iacobov pentru o suma de nimic - 1,5 milioane de dolari, statul pierzand inca 3.600 de miliarde de lei din stergerea datoriilor. "Investitorul" n-a respectat nici unul dintre angajamentele asumate privind investitiile. Anul trecut, Rafo a fost la un pas de faliment.

2003 - ARO Campulung. Dupa trei incercari esuate de privatizare, Musetescu reuseste sa gaseasca un investitor strategic pentru ARO. Acesta cumpara fabrica in schimbul a doar 150.000 de dolari, desi pretul minim propus de autoritati era de circa 5 milioane euro.

2003 - Tractorul. Desi exista un contract incheiat cu APAPS, investitorul "strategic" Landini, care ar fi trebuit sa cumpere Tractorul Brasov s-a facut ca uita de intelegerea cu statul roman.

"Inca de la inceputul anului 2001, Autoritatea pentru Privatizare a elaborat conceptul de "privatizare pentru relansare", prin care avem in vedere ca trecerea in proprietate privata a societatilor comerciale sa reprezinte o sansa pentru redresarea acestora, pentru investitii si pentru dezvoltare economica."
Ovidiu Musetescu,
presedintele APAPS/ 26 octombrie 2002