In timp ce oficialii romani, fie ei din Ministerul Apararii, parlamentari sau ministri nu arata nici un interes fata de dezvaluirile privind afacerea "rachete cancerigene pentru Romania", in Olanda apele sunt inca involburate. Astfel, Ministerul olandez al Apararii a raspuns la noua transa de intrebari adresata de catre Krista van Velzen. Parlamentarul olandez a hotarat sa ia din nou la intrebari autoritatile ca urmare a materialelor aparute in Jurnalul National prin care demonstram minciuna secretarului de stat, Cees van der Knaap.

Tot in acest timp, potrivit autoritatilor olandeze: "o parte din sisteme au fost deja transportate, iar Romania pregateste transportul restului echipamentelor." O alta informatie pe care Ministerul Roman al Apararii nu a catadicsit sa o faca publica.

AFACEREA

"Romanii sunt la curent cu discutiile". Acesta era raspunsul dat de secretarul de stat al Ministerului Apararii, Cees van der Knaap, la 1 februarie la o interpelare a Parlamentului olandez. Oficialul preciza in contiunare ca "Romanii sunt multumiti si noi de asemenea ca le putem vinde sistemul. In Romania, sunt cunoscute discutiile generate in Olanda de sistemele HAWK." Krista van Velzen il intrebase daca a informat autoritatile romane de problemele de sanatate din Olanda si de conexiunea dintre acestea si sistemul HAWK. Si a pus problema pastrarii sistemelor de aparare antiaeriana pe teritoriul Olandei pentru a nu prejudicia alte state si pentru a nu crea probleme de sanatate si altor militari.

A intrebat daca guvernul olandez este pregatit sa isi asume raspunderea in cazurile militarilor romani care se vor imbolnavi dupa utilizarea acestui sistem. S-a interesat de asemenea si de procedura de achizitie si daca autoritatile olandeze ar accepta returnarea sistemului. La toate aceste intrebari, Cees van der Knaap a dat doua raspunsuri transante: ca omologii romani au fost pusi in tema si ca nu ar fi de acord cu rezilierea contractului.

MINCIUNA

Ministerul roman al Apararii a contrazis insa afirmatiile secretarului de stat olandez. "Ministerul Apararii Nationale nu a fost informat de partea olandeza despre plangerile depuse impotriva Ministerului Apararii al Olandei de militarii care au deservit aceste sisteme privind imbolnavirea lor de cancer si alte boli", afirma autoritatile de la Bucuresti. Este adevarat ca acest lucru nu disculpa total partea romana deoarece exista Directia de Informatii Militare, exista servicii de informatii, exista ambasada. Pana la proba contrarie, presupunem ca acestea au informat guvernul de problemele existente.

Prin raspunsurile ulterioare, olandezii nu au facut altceva decat sa incerce sa acopere minciuna. Ei au ocolit atat intrebarile la obiect adresate de catre Jurnalul National, cat si chestionarile propriilor parlamentari. Astfel, la 24 august, Krista van Velzen adresa o noua transa de intrebari la fel de clare: "Ati informat autoritatile romane in mod explicit asupra posibilelor probleme de sanatate pentru care sistemele sunt considerate vinovate? Daca raspunsul este pozitiv, in ce mod, cand anume si care au fost informatiile puse la dispozitie?". Parlamentarul olandez facea referire directa la cele 212 dosare ale cadrelor militare care acuzau ca s-au imbolnavit de cancer si alte boli rare din cauza sistemelor de aparare antiaeriana HAWK PIP III.

VAG

Dupa trei saptamani si cu doar cateva zile inainte de vizita primului ministru, Calin Popescu Tariceanu, la Haga, ministerul raspundea ca: "In timpul discutiilor pe care le-am purtat cu Romania privind achizitionarea sistemelor HAWK am discutat despre riscurile pe care le presupun radarele si acest gen de arme in general. In acest sens am precizat ca lucrul pe aceste sisteme trebuie sa se faca respectand strict masurile de siguranta."

Oficialii olandezi continua astfel sa ocoleasca subiectul. In continuare, ei afirma ca "Autoritatile romane au precizat in timpul discutiei ca sunt la curent cu aceasta situatie. In urma materialelor aparute in presa romaneasca, Ministerul roman al Apararii a confirmat aceste proceduri." Dar nu precizeaza de care situatie erau constiente autoritatile romane.

Singurul raspuns transant din toata lista este ca "Romaniei i-au fost vandute sisteme in stare buna de functionare si nu exista nici un motiv pentru a anula afacerea." O alta intrebare ramasa in aer este: "cum explica Ministerul olandez al Apararii faptul ca autoritatile romane declara ca nu au fost informate despre posibilele riscuri de sanatate." Un lucru este cert, o parte din sisteme sunt deja in Romania. "Ele au fost controlate si verificate de catre Romania si aprobate inainte de a fi inmanate", afirma Ministerul Apararii olandez. De asemenea, mai spun guvernantii olandezi, ca Romania se va ocupa de transport.

ECHIPAMENTE INVECHITE

Sistemul HAWK PIP III a fost achizitionat cu 23,5 milioane de euro intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. In aceeasi perioada, Olanda detinea presedintia temporara a Uniunii Europene iar, la 17 decembrie, Romania a primit unda verde pentru semnarea tratatului de aderare in aprilie 2005 si aderarea efectiva la 1 ianuarie 2007. Prezentata de catre oficialii romani si olandezi drept o afacere de succes, intelegerea are multe aspecte dubioase. Astfel, pe langa controversele pe care rachetele le-au starnit in Olanda ele sunt si intr-o stare avansata de uzura.

Cu toate imbunatatirile facute de-a lungul timpului isi termina resursele operationale si tehnice la sfarsitul acestui an. Olandezii le-au inlocuit cu modele performante si nu sunt un caz izolat. Si celelalte state care detin astfel de sisteme au facut tot posibilul sa scape de ele. Astfel, Belgia a incercat sa le vanda Turciei care se aratase interesata si de sistemele olandeze. Pana la urma, Turcia nu a mai cumparat nici sistemele belgiene si nici pe pe olandeze.

Mai putin "norocosi" sau nu atat de buni negociatori, belgienii isi tin sistemele HAWK depozitate fara a le folosi. De asemenea, asa cum afirma si Krista van Velzen, cat si presedintele sindicatelor militare din Olanda Wim van den Burg "o parte din rezerva de rachete este depasita. Iar costurile exploatarii cresc pe masura ce ele sunt din ce in ce mai putin folosite de alte state. Nici autoritatile romane nu mai sunt dispuse sa vorbeasca despre aceasta "afacere de succes". Se ascund in spatele secretului de stat. Iar fostii oficiali refuza pur si simplu sa vorbeasca. Acesta este cazul fostului ministru al Apararii, Ioan Mircea Pascu (foto), pe care desi l-am contactat in repetate randuri, nu a dorit sa comenteze.

Autoritatile olandeze o scalda si in ceea ce priveste gradul de periculozitate al sistemelor. De data aceasta ei arunca pur si simplu pisica in ograda vecinilor belgieni. "Am adus de curand la cunostinta autoritatilor romane rezultatele preliminare ale anchetei belgiene asupra presupuselor riscuri ale operarii pe sisteme HAWK. Din investigatia lor se pare ca nu exista o dovada a cresterii numarului de cazuri de militari decedati ca urmare a operarii pe HAWK. Ministerul belgian al Apararii a demarat in 2001 o investigatie.

Acum cateva zile au aparut rezultatele partiale ale acestei investigatii. Astfel, belgienii sustin ca a fost studiata pe o perioada de 35 de ani (1968 - 2003) rata mortalitatii in randul celor 27.671 de militari belgieni care au operat intre 1963 si 1994 in batalioane dotate radare pentru sistemele de aparare antiaeriana. Au fost selectati 16.128 de militari care au servit in aceasta perioada in aceeasi unitate dar care nu au fost niciodata expusi la radiatii, asa-numitul grup de control. Belgienii precizeaza ca, modificarile tehnice facute la sfarsitul anilor ’70 generatoarelor de unde electromegnetice au avut ca rezultat o scadere a radiatiilor.

Concluziile preliminare ale investigatiei sustin ca nu s-a descoperit o crestere a ratei mortalitatii la militarii belgieni care au fost in contact direct cu radarele sistemelor de aparare antiaeriana. Aceste rezultate sunt doar preliminare. Investigatia este programata a fi finalizata la sfarsitul lui 2006. Ciudat este faptul ca, desi era anuntata o ancheta vizand toate statele, scurtul paragraf care a fost pu-blicat se refera doar la militarii belgieni.

300 de militari germani primesc pensie de boala

Dr. Remo Kliger este unul dintre asociatii firmei de avocatura "Geulen & Klinger", firma care ii reprezinta pe fostii militari germani, care au deservit sisteme de rachete, precum este si cazul Hawk, in procesele lor intentate statului german. Astfel, dintre cele 1.000 de dosare reprezentand fosti militari bolnavi de cancer sau vaduvele unora dintre ei, 300 s-au soldat pozitiv, oamenii primind pensia de invaliditate.

Jurnalul National: Cand a inceput toata povestea?

Remo Klinger: Din cate stiu eu, totul a inceput o data cu realizarea unui studiu universitar secret in Germania. Era vorba despre o investigatie care incerca sa afle adevarul despre starea de sanatate a fostilor mecanici care lucrasera pe radarele militare. Concluziile au fost teribile: din 99 de persoane examinate , 64 sufereau de cancer, iar mai mult de 20 murisera deja de aceeasi boala. Ministerul Apararii nu a putut sa tina rezultatele studiului secrete pentru mult timp. Astfel ca, in 2001, opinia publica a fost informata ca Ministerul Apararii Nationale a format o comisie pentru a investiga motivele.

"Stiau, dar nu au facut nimic"

Cum v-ati hotarat sa preluati acest caz?

In februarie 2001 au venit la cabinetul nostru de avocatura cativa fosti militari si ne-au depanat povestile lor. Toti, fara nici o exceptie, aveau cancer. Din acel moment am inceput sa facem si noi o serie de cercetari. Cu ajutorul victimelor in scurt timp am reusit sa strangem foarte multe documente care dovedeau ca atat Ministerul Apararii, cat si producatorii stiau inca de la sfarsitul anilor ’50 ca echipamentele de radar emiteau radiatii. Stiau asta de mai bine de 30 de ani si totusi nu au facut nimic pana in anii ’80. Apoi incetul cu incetul au inceput sa le modifice. Dupa ce am pus toate informatiile si documentele cap la cap, am stiut ca victimele aveau dreptate.

Citeste si:

Cate plangeri exista in prezent?

Cabinetul nostru de avocatura reprezinta aproape 1.000 fosti soldati si vaduve ale militarilor care lucrasera pe aceste sisteme care solicita compensatii. De asemenea lucram, in cooperare, cu niste colegi din Statele Unite, in cateva cazuri de masa.

Actiunile sunt indreptate impotriva Ministerului german al Apararii sau impotriva producatorilor?

Procesele din Germania sunt impotriva statului. Iar in cazurile din SUA - impotriva producatorilor.

Mi-ati spus ca firma dvs. de avocatura reprezinta personal militar din intreaga Europa. Ce alte state mai au aceasta problema?

Toate statele care detin acest gen de echipamente. Adica toate statele membre NATO in timpul razboiului rece.

Sa lamurim aceasta problema: care sunt echipamentele "incriminate"?

HAWK, NIKE, CPN-4 in principal, dar si multe altele.

Germania este un caz fericit

Spuneti-ne mai multe despre cazuri. Ce fel de personal a fost afectat si dupa cati ani s-a declansat boala?

Au fost afectate in special personale care raspundeau de intretinerea generatoarelor. Adica mecanicii. Dar si operatorii au efectuat astfel de operatii. Chiar daca ei doar utilizau aceste sisteme au fost si ei "marcati". Din informatiile pe care le avem noi, generatoarele emiteau radiatii de foarte mare intensitate pana au fost facute modificarile. Iar legatura dintre radiatiile de foarte mare intensitate si cancer era foarte bine cunoscuta. Boala a aparut dupa 3-5 ani, dar au fost si cazuri dupa 20.

Spuneati ca ati intreprins si dvs. cercetari inainte de a accepta propriu-zis cazul. Din investigatiile dvs. este vorba de eroare umana, de o eroare de proiectare a sistemelor?

Riscurile provocate de catre radiatiile ionizante sunt cunoscute inca inainte de Hiroshima si Nagasaki. Deci nimeni nu poate sa afirme ca nu a stiut despre legatura si despre aceste riscuri. Producatorii fabricau generatoare de mare putere izolate cu sticla ordinara. Este cunoscut de catre toata lumea ca sticla nu este un material cu bune capacitati izolatoare. Ceea ce nu pot sa inteleg este de ce au facut asta. Modificarile nu erau complicate si noi nu intelegem de ce producatorii au asteptat atat de mult timp.

La frecvente atat de ridicate nu se mai pune problema de proceduri de siguranta. In general a fost vina radiatiilor emise de generatoare si de care soldatii nu stiau. O a doua relatie intre radiatiile de inalta frecventa si cancer nu este foarte clara in acest moment din punct de vedere stiintific.

Cum a reactionat Ministerul german al Apararii la aceste plangeri? Care a fost relatia dvs. cu ei?

Este un razboi dificil si care dureaza de mult timp. Pana in prezent doar 300 dintre clientii nostri au primit o pensie din partea statului. Este insa un adevarat succes. Dar guvernul nu vrea sa plateasca despagubiri morale.

Cum stau din acest punct de vedere?

Din cate stiu eu, Germania este un caz fericit. Este singurul stat care ii despagubeste pe acesti oameni pentru suferinta provocata.

"Nimeni nu poate garanta ca sunt inofensive"

Ministerul Apararii a demarat vreo ancheta care sa faca lumina in acest caz?

Da. A fost formata o asa-numita Comisie de Radar, care a confirmat in mare parte constatarile noastre. Acesta este si motivul pentru care Ministerul a acceptat sa plateasca aceste pensii.

Care este statutul acestor sisteme in prezent? Sunt operationale sau au fost scoase din uz?

Au fost modificate si sunt operationale. Au fost blindate si nu mai este, din cate ni s-a spus noua, nici o problema cu radiatiile ionizante.

Mi-ati spus ca dupa ce au izbucnit cazurile de cancer au fost facutre si modernizarile. Cum puteti fi sigur ca au fost facute aceste modificari si ca sistemele nu mai sunt periculoase?

Nimeni nu poate garanta asta. Masuratorile efectuate la o serie de echipamente modificate au demonstrat doar ca nu mai sunt radiatii de intensitate mare. Nici oamenii de stiinta nu stiu exact legatura dintre radiatiile "normale" emise de radare si cazurile de cancer.