SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
De fiecare data era la fel. Cand i se facea dor de maica-sa, Mimi Speriosu se certa groaznic cu Gigi si fugea la tren. Iar Gigi punea imediat de o tocanita mare, ca sa-i ajunga o saptamana.

Plecarile lui Mimi la ma-sa tineau de normalitatea menajului lor, tot asa cum tocanita lui Gigi Speriosu marca intr-un mod, care se putea numi semioficial, un sezon culinar monoton, dar legitim. Daca Gigi Speriosu ar fi inceput sa-si gateasca ciorbe, supe, fripturi la gratar, sufleuri de cartofi si alte bunatati, asta ar fi insemnat mai multe lucruri. Unu. Ca se bucura de despartire si o cinstea imbuibandu-se cu mancaruri pe care Mimi le gatea numai la ocazii. Doi. Ca isi satisfacea niste nevoi personale indelung cenzurate. Sau trei. Ca se pregatea pentru un alt fel de trai in doi.

In familia Speriosu insa, atat abandonurile Marianei, cat si lunga serie de tocanite a sotului, Gheorghe Speriosu, de profesie excavatorist pe santierele de constructii ale unor arabi, aduceau cu clauzele unui contract de buna convietuire. Si nici nu puteau sa fie altceva, de vreme ce si pauzele matrimoniale, si nesfarsitele serii de tocanite-baza aveau regularitatea unor anotimpuri. Uneori, Mimi lipsea si trei luni, si atunci situatia putea fi comparata cu o iarna care nu se mai sfarseste. Alteori aparea radioasa si iubitoare dupa doua saptamani, iar Gigi arunca ultima tocanita din frigider la maidanezi. Erau ca si cum si-ar fi lepadat paltonul si caciula si ar fi trecut, de la o zi la alta, la balonzaid.

Citeste si:

Tehnologia unei tocanite-baza e simpla: pui la tigaie cateva cepe taiate marunt, inabusi carnea si apoi o lasi la foc mic laolalta cu ceapa, adaugi sarea si suc de rosii si gata. Multi se lauda cum ca ar fi oameni simpli, dar cand e vorba despre spre mancare se dovedesc a fi foarte pretentiosi. Oamenii simpli se multumesc cu mese simple. Gigi isi manca una dupa alta tocanitele lui baza cu placerea exploratorului care a ajuns pe neasteptate la pestera cu comori. Gigi era cu adevarat un om simplu, dar unul nascut sa descopere in consecventa deliciile pe care altii le aflau numai intr-o vesnica si nelinistita schimbare.

Intr-o zi, lui Gigi Speriosu nu i-a mai placut tocanita pe care tocmai o luase de pe foc. Mai bine de zece ani isi mancase tocanita cu un puternic sentiment barbatesc de implinire si, deodata, a simtit ca vomita numai privind-o. Cand mananca, oamenii simpli se gandesc la mancare, iar cand nu mananca, se gandesc la altceva. Gigi Speriosu si-a dat seama ca in el avea loc o revolutie. Poate nu asa de complexa ca aceea din decembrie, dar, pastrand proportiile, una adevarata. Desi era un om simplu, brusc a inceput sa se gandeasca simultan si la mancare, si la altceva.

Asa nu mai merge, si-a zis Gigi. De data asta o sa pun problema hotarat: ori eu, ori maica-sa! Multumit de ideea care tocmai ii trecea prin cap si euforizat de imaginea unei sotii spasite si predispusa la cel putin doua contacte sexuale saptamanal, Gigi a aruncat tocanita la gunoi. Si a pus de-o ciorba mare.