Bianca Brad: "Moartea fetitei mele va capata un sens"

Nu s-a inventat nici un panaceu universal. Nu exista retete pentru suflet. Nu sunt sanse de vindecare atunci cand durerea este prea mare. Si daca nici macar la biserica nu te poti ruga, atunci unde? Vina. Debusolare. Ne­pu­tinta. Frica. Izolare. Epu­i­zare. Deznadejde. La­crimi si dezamagire. Nu ar fi iesit in public sa-si povesteasca drama. Initial a ascuns-o cat a putut de bine. Mai tarziu insa si-a folosit furia si durerea pentru a ajuta alte mame care trec prin aceeasi tragedie sa depaseasca momentele critice. Bianca Brad, initiatoarea campaniei “Mame de ingeri”, vrea sa schimbe men­ta­li­tatile, dar si sistemul din Romania. “Daca impartasind din experienta mea pot ajuta si eu, la randul meu, macar un pic si o singura mamica, atunci moartea fetitei mele va capata un sens.” Situatie care s-a si intamplat dupa ce Bianca a fost invitata la Euforia tv. Dupa emisiune, una dintre femeile care au trecut prin acelasi chin i-a martu­risit ca voia sa se sinucida. Dupa ce a auzit-o pe Bianca vorbind, gan­durile negre i s-au risipit. Nu oricine insa poate trece peste o astfel de trauma. STRIGATOR LA CER. In­tre­­barea este: ce face Biserica pentru copiii nascuti fara viata? Nu-i recunoaste si nu le face nici o sluj­ba. Sunt pasaje contradictorii, pe care fiecare preot le poate ras­talmaci dupa bunul plac: “In­va­tatura Bisericii spune ca avortul, din moment ce intrerupe o viata cu identitate separata, este crima. Ca embrionul este viata cu existenta si identitate de sine, individ cu toate drepturile din momentul conceperii” sau “fatul are viata lui personala, este fiinta omeneasca autonoma si persoana umana deplina”. Apoi: “Sa se stie ca pruncii nascuti morti, deci fara suflet, nu pot fi nici botezati, nici ingropati cu rugaciuni cres­tinesti, nici pomeniti impreuna cu adormitii intru Domnul”. “Dar din moment ce este 'individ cu toate drepturile>>, cat nu moare in urma unui avort provocat si a fost dat si luat de Dumnezeu (?), de ce acelui copil i se ia dreptul la slujba de pomenire? Nu e indeajuns de mare trauma mamei, care, pe langa faptul ca, in loc sa-si stranga copilasul la piept, il pune intr-un sicrias alb si il coboara in pamant, nu primeste macar putina alinare din partea Bisericii?!? Cat de cruda poate fi? Oare acest lucru nu ar trebui sa se schimbe? In strainatate se poate... La noi... doar daca ai norocul sa dai de un preot dispus sa incalce re­gulile... stabilite, de fapt, de cine?!?”, a declarat Bianca. Ea n-a avut norocul sa dea peste un astfel de preot. Care i-a spus ca femeile lauze nu au dreptul sa intre in biserica pana la sase saptamani. Copilului nu i se citeste nici o slujba, deoarece, nefiind botezat, nu e recunoscut. Abia dupa noua luni, acelasi preot i-a spus ca de fapt ar fi putut face o slujba. Din mesajele primite de Bianca pe site-ul ei, mai multe persoane solicita schimbarea acestor norme sau macar un amendament prin care femeile care trec prin aceasta situatie sa poata sa-si planga du­rerea. Daca in momentele de disperare nu te poti ruga la biserica, atunci unde? Asadar, va strange semnaturi si va inainta o petitie catre Patriarhia Romana care sa prevada aceste schimbari. Ii puteti scrie pe Internet, la adresa www.biancabrad.com sau la Ofi­ciul Postal 26, CP 383. CINE SI CE HOTARASTE? “Am aflat ca Ministerul Sanatatii nu a prevazut consiliere psihologica si ca ramane la latitudinea medicului, care hotaraste daca sa-i dea mamei copilul sau nu! Eventual, in cazul in care sunt semne de depresie (!?!?), sunt tri­mise la Spitalul 9!!!, mai spune Bianca. Din punct de vedere me­dical, legal, statistic si al celor care nu au trecut prin asa ceva, se considera a fi 'sarcina pierduta>>, dar e mult, mult mai mult decat atat! Doar pentru ca ei nu au vazut acel copil, nu inseamna ca nu a existat! Acesti copii nu primesc certificat de nastere, nici de deces.” In Romania s-au nascut morti, in 2005, 1.262 de copii. Iar in 2006, 1.143. Este greu de crezut insa ca aceste cifre sunt reale. Pe langa petitiile pe care le va inainta Patriarhiei si Ministerului Sanatatii, Bianca a contactat o asociatie din Statele Unite care are nu mai putin de 27 de filiale in toata lumea. Cea din Romania va fi a 28-a. Ce pro­iecte mai are? Conceperea unui site special. Pagina ei personala s-a blocat, la un moment dat, din cauza ac­cesarilor prea dese si a nu­ma­rului mare de mesaje. Si fiindca in Romania nu exista nici macar o brosura referitoare la acest subiect, doreste sa scrie o carte prin care sa ajute la consilierea pa­rin­ti­lor aflati in aceasta situatie. Acolo sus “Am doi copii: un baietel pe pamant si o fetita in Ceruri... Nu exista zi in care sa nu ii mul­tu­mesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat pe Luca. Nu exista zi de la Dumnezeu in care sa nu ma gandesc la EA... fetita mea... O chema Emma Nicole.” A nascut-o in Ger­mania, la 27 aprilie 2007 insa, din pacate, Emma n-a su­pra­vie­tuit. A avut cordonul om­bi­li­cal infasurat in jurul gatului. Si-a facut curaj si a tinut-o in bra­te. I-a ramas o fotografie in care a ti­nut-o de manuta. Si, cel mai im­por­tant, a reusit sa o adu­ca acasa si sa o inmormanteze.
Mesaje de sustinere Soc “Povestea ta m-a impresionat pana la lacrimi. Anul acesta am trecut si eu printr-o drama, la numai 22 de ani. Un copil dorit de toata lumea si asteptat aproape un an, dar nu a fost sa fie. La un simplu control mi s-a spus 'Sarcina oprita in evolutie>>. Avea noua saptamani. Pentru ca eram socata si nu voiam sa accept am mers la inca trei doctori pentru confirmare, dar, din pacate, acelasi raspuns. A fost cumplit” Anonim Remarcabil “Nu pot sa inteleg prin ce treci, pentru ca eu inca nu am trait experienta de a fi insarcinata, dar stiu ce inseamna sa pierzi o persoana draga. Faptul ca incerci sa ajuti si alte persoane care trec prin ce treci si tu este remarcabil” Anonim Consolare “Cuvintele sunt prea nesemnificative pentru a putea con­sola pe cineva care si-a pierdut copilul, indiferent cand s-a intamplat acest lu­cru. Esti o femeie cu suflet mare, si Dumnezeu iti va da putere sa treci mai departe, iar consolarea ta va fi faptul ca o sa poti ajuta alte mame care au nevoie de acest lucru” Liliana Descarcare “Plangi, plangi, plangi. Spune cui vrea sa te asculte durerea ta, pentru ca iti face bine. Asa ceva nu se uita, se ascunde in sufletul tau, este numai al tau” Silvia Solidaritate “Am pierdut doua sarcini, dar Dumnezeu ne-a dat apoi doua printese minunate. Dar sarcini cu probleme si sacrificii. Ce putem face sa ne ajutam intre noi? Doctorii nu stau de vorba cu mamele cand pierd sarcinile, nu stau sa explice... Vreau sa ajut. Spuneti-mi cum” Anonim catalina.iancu@jurnalul.ro

---

Despre autor: