Vizita presedintelui Sarkozy la Bucuresti a confirmat interesul Frantei pentru ca Romania sa contribuie cu trupe la misiunea de stabilizare din Ciad. N-ar fi o problema, din punctul meu de vedere. Daca interesele Romaniei o cer in relatia cu unul din motoarele Europei, atunci sa mergem pana in Africa. Avem o armata de profesionisti, iar misiunile sunt pe baza de voluntariat. Nimeni nu este luat cu arcanul la razboi. Daca am ajuns in muntii Afganistanului, si lucrul asta a cantarit mult la intrarea noastra in NATO, angajamente de acest gen ne pot ajuta in proiecte politice si economice in interiorul UE. Teama imi e insa ca ne vindem prea ieftin si nu stim sa speculam cu inteligenta atat cat putem noi oferi.

Precedentul Irak ne demonstreaza ca promisiunile facute Romaniei de participare la reconstructie au ramas apa de ploaie. Iar responsabilitatea nu este in primul rand a americanilor sau a guvernului de la Bagdad. Pur si simplu nu avem suficienta forta politica si influenta pentru a cere ceva inapoi Romaniei din contributia de sute de milioane de dolari facuta prin prezenta militara in Irak.

In privinta misiunii din Ciad, sunt cateva precizari importante de facut. In anul 2007, Consiliul European a aprobat alcatuirea unei misiuni sub comanda UE, cu avizul Consiliului de Securitate al ONU. Forta are 4.300 de militari, 3.700 pentru desfasurare in teatrul de operatiuni, 600 in rezerva strategica. Evident, Franta este natiunea conducatoare, pentru ca are interese politice, economice si militare directe in fosta sa colonie. Ciadul e parte a unui joc strategic interesant, cu batalii dure pe rezervele petroliere, din care mai fac parte Nigeria, Libia si Sudan. Pericolul e ca fortele fundamentalist-islamice sa destabilizeze puternic aceste tari si sa aiba astfel acces la resurse financiare periculoase pentru evolutia terorismului la nivel mondial. Printre tarile care completeaza forta se afla Spania, Polonia, Irlanda, Austria, Belgia si altele. Romania este si ea mentionata cu 120 de militari. Aici apare insa o mica-mare problema. Cine a aprobat contributia noastra? Pentru ca senzatia mea este ca cineva si-a luat angajamentul in numele Romaniei fara sa aiba aprobarea si avizul legal din partea institutiilor nationale. CSAT si Parlamentul sunt cele care trebuie sa aprobe sau sa respinga participarea la o astfel de misiune. Chiar in comentariul de saptamana trecuta vorbeam despre griparea celui mai important organism securitate nationala - CSAT - pe fondul razboiului politic decerebrat romano-roman.

Probabil cine a luat decizia participarii Romaniei in Ciad a stiut ca are nevoie de avizul CSAT, acolo unde se manifesta plenar divergentele dintre presedintele Basescu si vicepresedintele Tariceanu. Am avut deja un precedent, in cazul mentinerii trupelor in Irak.

Citeste si:

Nota privind participarea noastra in Ciad a fost intocmita de Ministerul Apararii si avizata de Ministerul de Externe. Recent, la Bruxelles, seful diplomatiei noastre, Adrian Cioroianu, a afirmat ca "se asteapta din partea Romaniei o contributie la misiunea de stabilizare din Ciad". Nota a fost avizata de premierul Tariceanu si va fi inaintata la CSAT. Aici nu pot sa nu remarc dublul discurs al primului-ministru, care cerea retragerea noastra din Irak invocand inclusiv faptul ca Armata nu mai are suficiente resurse pentru a participa la mai multe teatre de operatiuni externe. Retragerea noastra ar fi afectat indiscutabil parteneriatul strategic cu SUA. Reactiile de la Washington au fost elocvente in acest sens. Cand vine insa vorba despre Franta, o tara de care Calin Popescu Tariceanu e legat nu doar prin operatia la genunchi, atitudinea e alta. Brusc avem bani si disponibilitate pentru noi trupe in Ciad. Fara sa mai vorbim ca se apropie si contributia cu un nou contingent militar la anuntata misiune UE din Kosovo.

Logic si normal era sa se discute intai in CSAT, deschis, cu bugetul apararii pe masa. Angajamentul de la Bruxelles nu trebuia luat inaintea acestei analize. Noi am procedat invers. In documentele oficiale europene figuram deja cu 120 de militari pentru EUFOR Tchad/RCA, iar avizul CSAT abia a fost cerut. Ce facem daca nu va exista acordul acestui organism. Dar daca aprobarea Parlamentului nu vine, pentru ca subiectul nu a fost dezbatut suficient? Nu ne facem de ras?

Norocul nostru, daca e vreunul in toata povestea, e ca, pe fondul instabilitatii grave din Ciad si a ofensivei rebelilor, misiunea a fost temporar suspendata. Gratie bandelor de negri care au descins in sute de camionete Toyota, avem timp sa ne gandim mai bine daca ne permite plapuma sa participam simultan in 2008 in Afganistan, Irak, Kosovo, Bosnia si Ciad. Din punct de vedere militar, nu-mi fac probleme. E unul din putinele noastre motive de mandrie in momentul de fata.