Transferarea riscului: de la hedger la speculator

Multi investitori cunosc ca este un adevar general valabil al pietelor la termen faptul ca principala lor functie economica este hedgingul, contractele futures devenind in timp cel mai bun aliat al companiilor si institutiilor financiare din intreaga lume. Punctul de plecare in conceperea oricarui program de hedging, fie el valutar sau de portofoliu, este acela de a determina daca el este necesar.
De exemplu, afacerile cu valuta, chiar si in cazul celor mai atent planificate programe de management, nu sunt niciodata lipsite de risc si fara o gestiune atenta, expunerea se poate transforma intr-un risc si mai mare. La fel stau lucrurile si cu portofoliile de actiuni. Daca in articolul anterior am expus modalitatile de transferare a riscului de la hedger la hedger si de la hedger la locul pietei, in acest material vom analiza transferarea de la hedger la speculator, poate cea mai eficienta metoda de management al riscului existenta.
Pentru a raspunde cerintelor managementului controlarii riscului in acest fel este nevoie de o piata de derivate competitiva.
Beneficiind de o lichiditate ridicata, utilizarea instrumentelor derivate de pe piata SIBEX poate ajuta efectiv o societate sau un investitor sa controleze multe din riscurile la care se expun intr-un mediu de afaceri. In acest context, speculatorii indeplinesc o serie de functii economice vitale. Ei faciliteaza comercializarea marfurilor si tranzactionarea instrumentelor derivate, prezenta lor activa generand lichiditate in piata si posibilitatea identificarii rapide a partenerilor pentru strategii. Importanta prezentei lor in piata este capitala pentru ca speculatorii nu creeaza risc, ei il accepta in speranta obtinerii unui profit, in timp ce hedgerii il transfera asupra celor dispusi sa si-l asume. Prin urmare, in conditiile in care de multe ori piata de capital traverseaza perioade prelungite de evolutie descendenta, cum s-a intamplat, de exemplu, in ianuarie, iar piata valutara este foarte volatila, singura sansa a investitorilor de a gestiona eficient situatia sunt plasamentele futures prin care se realizeaza transferarea riscului de la hedger la speculator. Eficienta unei astfel de strategii este evidenta, iar ea se poate realiza cu investitii minime datorate mecanismului tranzactiilor in marja prin care se imobilizeaza doar 15 - 20% din valoarea reala a actiunilor.
Pentru intelegerea mecanismului se impune un exemplu al modalitatii sale de functionare. Sa spunem ca o firma are un pasiv de un milion euro pe o perioada de 6 luni.
Managerii ei decid sa transfere riscul short al firmei folosind contracte futures. In ianuarie 2008 firma introduce la o agentie de brokeraj un ordin de cumparare a 1.000 contracte RON/EURO (un contract = 1.000 euro) cu scadenta la sase luni. Aceasta actiune da hedgerului (firmei) o pozitie futures long, egala in valoare si de directie opusa fata de expunerea sa la riscul din piata cash. Piata se deschide si preturile cresc. Cine este acolo pentru a prelua acest ordin? Alt broker, care efectueaza tranzactii pentru contul speculativ al unui alt client! De aceea piata futures este arena ideala pentru transferul riscului de la hedger la speculator. Speculatorul, asa cum am spus, accepta riscul in incercarea de a obtine profit, iar hedgerul il poate transfera.
In concluzie, rolul speculatorului este in mod categoric unul esential atat pentru gestionarea perioadelor de criza ale pietei de capital cat si pentru lichiditatea si convertibilitatea rapida care caracterizeaza pietele futures pe actiuni si valuta, iar acoperirea riscului ar fi extrem de costisitoare si de obositoare fara el.Acest articol reprezinta un demers educational iar responsabilitatea intocmirii planurilor de tranzactionare si a aplicarii strategiilor de hedging apartine exclusiv investitorilor.

---

Despre autor: