Rezumatul capitolului precedent: Exista doua forme de a minti grosolan electoratul. Sa promiti bunastare atunci cand stii ca nu ai bani si sa promiti justitie atunci cand tot ce vrei e sa-ti compromiti adversarii. In 2004, Traian Basescu s-a folosit de varianta a doua.

Jocul intern presupune, mai ales, plimbarea televizata a adversarului pe la sediul DNA. Dar turismul politic generat de actualul presedinte nu se opreste intre granitele patriei. Iata de ce merita descris succint si proiectul sau judiciar fara frontiere.

In prima etapa apar in presa interna cateva stiri si comentarii despre evolutia jalnica a reformei in justitie si a luptei cu coruptia in general. Ca un corolar, se sugereaza ca autoritatile europene isi smulg parul din cap din cauza acestei stari. La televizor, reprezentantii unor ONG-uri dezbat situatia, cu exemple concrete de "mari corupti" aflati in libertate si, intamplator, pe pozitii politice diferite de cele ale presedintelui.

Etapa doi: ziaristi europeni se informeaza asupra subiectului, fie din ziarele care l-au generat, fie de la reprezentantii ONG-urilor mai sus pomenite. In cateva publicatii din cateva tari apar relatari identice cu cele de la Bucuresti. Nu intamplator, din moment ce si sursele de informatii au fost identice. A treia etapa: citind asemenea relatari, cativa oficiali europeni din grupuri populare bine alese exprima ingrijorari de circumstanta, la solicitarea corespondentilor romani trimisi acolo cu insarcinari clare.

Etapa patru: media romaneasca preia relatarile internationale care se bazeaza pe relatarile din media romaneasca si conchide: dezastru! Europa condamna lipsa de condamnari din Romania. "Marii corupti" zburda. Daca nu credeti ce spunem noi, uite ca si strainii spun acelasi lucru.

Citeste si:

Acest mecanism functioneaza ca uns de ani buni si s-a referit in trecut si la alte aspecte. In felul asta, prin 2003, la portile NATO mai vorbeam inca despre neocomunism, despre "fire" colorate ideologic cu Moscova, despre un mecanism democratic fragilizat si in pericol, chiar dupa doua alternante la guvernare si in pragul celei de-a treia.

E usor de verificat ca o buna parte din Romania reflectata in presa externa e un "export" romanesc, interesat si manipulator. Asta nu inseamna ca ziaristii straini nu se informeaza, uneori, singuri si cu competenta, despre ceea ce se petrece aici. Pe de alta parte, exista adevarate filiere de opinie, fara frontiere, care seamana cu un fel de perpetuum mobile al ideilor interesate. O teza publicata la Bucuresti reapare intr-un ziar de aiurea, ceea ce o face sa revina in ziarele de la Bucuresti, alt ziar de afara preia din nou, si asa mai departe.

Daca stam sa judecam drept, ce alta imagine despre noi am putea transmite lumii? Ar putea scrie un ziar important ca in Romania au loc dezbateri aprinse despre o cat mai eficienta integrare europeana? Despre dezvoltare? De unde ar lua aceasta idee? Adevarul e cu totul altul si, daca evitam faptul divers elodian, dezbaterea interna e cantonata exclusiv in zona manipularii prin justitie.

Jocurile descrise aici mi-au afectat cariera politica. Au afectat-o pe a altora si e de presupus ca, in acest an electoral, fenomenul se va extinde asupra unui numar si mai mare de biografii. Dar dincolo de indivizi, suma acestor barfe si acuzatii sumare, internationalizate pervers, creeaza lumii romanesti pe ansamblu o imagine stranie, exotica si primitiva. De aceea, vom primi de la straini, inclusiv de la aliati, mai curand sfaturi si margele de sticla. Din punct de vedere politic, esti ce si cum dezbati.