O schita creionata grabit dintr-un colt al Pietei San Marco. Cetatea Dogilor ne dezvaluie identitatea sa ca o tanara “maschera'' care ridica pentru o clipa ca­tifeaua mastii de pe figura. Cateva dimensiuni definesc Venetia in fiecare moment al existentei ei. Iar aceste caracteristici perene sunt reverberate astazi, intr-o epoca a turismului supradimensionat. ARTELE. Este Venetia ar­hitectilor, a sculptorilor si a pictori­lor. A constructorilor care au gasit so­lutii ingenioase pentru a ridica in con­ditii vitrege o cetate unica astazi, plu­tind pe laguna ca un plaur. Za­bo­vind cateva clipe intr-un “campo'', dupa goana pe strazile labirintice, tu­ristul e uimit peste masura de va­ri­etatea de stiluri, de bogatia stu­ca­tu­­­rilor, de amanuntele care deo­se­besc un loc de celalalt. Iar cel mai fas­cinant dintre toate aceste spa­tii de “odihna a privirii'' este, fara in­doiala, Piata San Marco, locul unde poposesc peste 20 de milioane de turisti pe an. Si tot atatia admira operele inegalabile ale pictorilor si sculptorilor, adapostite in muzee, in biserici si catedrale. SCRISUL. Exista dupa aceea o dimensiune romantica, dublata de cea erotica. Sa nu uitam ca ne aflam intr-o cetate care si-a legat existenta de Vivaldi si Petrarca, dar si de Casanova (amantul etern) ori de Baffo, poetul erotismului sublimat. Intr-un context ca acesta, un festival/concurs de poezie erotica, in plin Carnaval, e cat se poate de firesc. Si as remarca faptul ca la editia din acest an a concursului “Ponte delle Tette'' - competitie cu participare internationala - printre laureati s-a numarat si colega noastra, Simona Lazar, editor la Jurnalul National, dar si autoare a patru carti de poezie. Poemele premiate au fost lecturate de autoare in Campo Giacomo dal'Orio in romana si italiana. Urmare a acestui premiu, Simona Lazar a fost invitata sa-si publice in traducere italiana, la Venetia, ultima carte de versuri. LUDICUL. Vorbim insa si despre o dimensiune ludica a Venetiei, care impleteste, in aceeasi “cosita'', teatrul - commedia dell'arte, in primul rand, caci suntem in orasul de bastina al lui Goldoni -, muzica (aici se afla una dintre cele mai importante scene lirice ale lumii, Teatrul La Fenice) si, in fine, spectacolul stradal, Carnavalul, masca. Intr-un asemenea context, as reaminti ca, in aceste zile, aici a avut loc premiera italiana a spectacolului “Gemenii/ I due gemelli simili'' (dupa o idee de Carlo Goldoni), o productie a teatrului bucurestean “Masca'', avandu-l ca regizor pe venetianul Michele Modesto Casarin, directorul Teatrului Pantakin (Venetia). Am avut si noi placerea de a ne afla luni seara in sala Teatrului Junghans de pe Insula Giudecca (parte a Venetiei lagunare), bucurandu-ne de succesul inregistrat de trupa romaneasca, in fata unui public venit din toate colturile Europei. Negutatorii din Venetia Pe de o parte, vorbim despre spiritul pragmatic, despre negot si navigatie - conditia “sine qua non'' a fiintarii sale milenare. Construita pe ape, Cetatea Lagunara n-ar fi putut rezista timpului fara aceasta disponibilitate a locuitorilor ei de a strabate marile, carausind pentru alte cetati ale Italiei si Europei, dar si descoperind lumile. Vocatia negutatorului si a negociatorului a mostenit-o si venetianul zilelor noastre - parterul fiecarei case, al fiecarui palazzo (aproape) fiind deschis astazi comertului sau restauratiei, atragandu-l si acaparandu-l pe turistul grabit.
Tudor Cires, Venetia
tudor.cires@jurnalul.ro