CIORNE
Luni, zi speciala. Nu-i Sfantul Gheorghe, nu se lasa de post. si, totusi, e un fel de zi mare. Vine Sarkozy! Nu bat clopotele, dar bat din gura crainicii de radio si televiziune. Ziarele sunt pline de portretele francezului, luat d

CIORNE
Luni, zi speciala. Nu-i Sfantul Gheorghe, nu se lasa de post. si, totusi, e un fel de zi mare. Vine Sarkozy! Nu bat clopotele, dar bat din gura crainicii de radio si televiziune. Ziarele sunt pline de portretele francezului, luat din fata si de pe laterala. Treburile tarii au fost zvarlite la tomberon. Taxa auto a murit, la CNSAS, atins in moalele capului de Curtea Constitutionala, nu se mai petrece nimic.

Am plecat de la Sangeru cu noaptea in cap, panicat de perspectiva de a fi intors din drum de politisti. O voce precipitata, iesita din bordul radiofonic al masinii mele, anunta ca intre Otopeni si Bucuresti aproape o mie de galonati pazesc viata inaltului oaspete. Inalt e un fel de a zice, pentru ca Sarkozy nu sare mult de un metru jumate. Din De Gaulle, marele presedinte francez, faceai, pe verticala, doi Sarkozy, iar din Jacques Chirac, care era corpolent si pe lat, croiai material pentru patru Sarkozy. Am timp sa ma uit pe cateva ziare. O colega de la A.M. Press scoate de pe internet picanterii legate de ghidusul sef de la Palatul Élysee. A fost insurat de cateva ori. Ultima data - alaltaieri (d-aia sta doar cinci ore la Bucuresti). Preferinta pentru manechine, femei trecute prin experiente sufletesti multiple. O nevasta - tiganca din Romania. Asta sau alta, n-am inteles exact, s-a tinut cu americanul Donald Trump. Un ziar scrie ca muierile sunt rupte dupa Sarkozy, se umezesc la pronuntarea numelui lui. Asa sa fie?

Atunci de ce l-a parasit fiica lui Andre Ciganer, romul din Balti? Un amic de afara imi spune ca Sarkozy ar fi el insusi un amestec de natii - un pic ungur, un pic grec, un pic evreu, ceva urme romanesti (mai sa fie!) si ce-a mai ramas din grupa sangvina a neamurilor lui Balzac. Traim intr-o lume ghiveci, incat te poti trezi ca ai avut o strabunica eschimos si o matusa de nevasta indoneziana. Hibridarile, nu numai la buruieni ci si la oameni, produc surprize generoase. Sarkozy e vioi ca un titirez, abil politic, curvar, daca ar fi sa dam crezare tabloidelor. Mai e si pilangiu. L-am vazut eu insumi intr-o conferinta de presa atins bine la mecla. Incaleca vorbele si nu mai stia de unde a plecat.

Intr-o poza, presedintele francez, solemn si istoric, imparte spatiul cu alti sefi de stat. Alaturi, intr-o fratie de costume la patru ace, presedintele Romaniei. Scafarliile lor sunt la linie. Deosebirea? Sarkozy are par, Basescu - vagi urme. Ajungand la presedintele nostru voi povesti o intamplare care va dovedi ca romanul e mai tare. Nu la sprit (cu toate ca as paria si aici pe Basescu), nu la smecherii politice (amandoi sunt tari), ci la muieri.

Petrecandu-mi eu veacul mai mult la Sangeru, am fost supus periodic unor chestionare care m-au dovedit bleg si neinformat. Prima intrebare "cum e cu Elodia?" a venit de la un grup de abonati ai birtului de vizavi. Matale esti ziarist, matale le stii pe toate! Nu stiam nimic de Elodia, subiectul absenta din galeria personajelor literare sau din viata cunoscute. O dezamagire vizibila s-a citit pe chipurile consatenilor mei. Venirile mele in grupa de vanatori si pescari din Urlati - Valea Calugareasca, personaje pitoresti, au fost intampinate cel mai adesea cu intrebari vadind aceeasi curiozitate. E moarta, e vie, a omorat-o barbatul sau amantul, cum e cu Cioaca? Am incercat sa ma documentez. Munca mea jurnalistica si scriitoriceasca de o viata era periclitata de o lacuna de neiertat. Intrebarea venea si de la dascalul bisericii si de la un batran respectabil din Consiliul Parohial. Frisonul Elodia e generalizat. Marea telenovela, cum ar zice confratele Cristoiu, s-a latit ca o omleta peste Romania. Citesc in Jurnalul National fragmente din corespondenta avocatei cu un amorez exilat in Afganistan. Unele pasaje par din proza sud-americana. SPP-istul, in poza, e inalt, tuns scurt, musculos. Amorul lor pe internet e cam aiurea. Ea scrie de trei ori intr-o corespondenta un cuvant din patru litere indicand un accesoriu barbatesc la mare pretuire. De ce nu si-o fi gasit un gorobete pe strada ei? Sa astepti luni de zile SPP-istul din Afganistan cand esti atat de temperamentala? Ciudat! Iata, insa, ce m-a socat! Merg, scrie ea in finalul unei epistole, sa ma imbat de bucurie. "A castigat Super-Base!" Femeia, cu un sot politist si vlajgan alaturi, ii scrie unui amant de la capatul celalalt al lumii, despre un al treilea barbat de care este indragostita politic. Pai nu este Super-Base al mai tare? Sa ma lase Sarkozy cu legendele lui de fante de Champs-Élysees.

P.S. Daca traieste, Elodia trebuie pusa musai secretar executiv la PD-L.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.