Jurnalul unui manelist introvertit - 5 februarie
Ce mai zi! Am umblat ieri brambura prin tot orasu' incercand sa gasesc ceva din entuziasmu' francofon al romanilor. Imi povestea tata, Dumnezeu sa-l ierte, ce de popor bucurestean isi intrerupsese intrecerea socialista din fabrici si uzine si iesise-n strada, care cu stegulete, care cu copilu' pe umeri, care la o promenada cu gagica prin Cismigiu, sa-l vaza, cu motociclisti, pe marele De Gaulle. Si ieri? Micu' Paris isi vedea de treburile zilei. Grijile zilei de maine sa fie mai importante? Blazarea prea mare? Lipsa de PR in promovarea evenimentului? Sau, stau eu si ma gandesc acu', cei 5 cm din tocurile domnului Sarcozi, nu l-au adus nici macar pana la umarul celui ce-a condus Franta Libera?

Cum v-am zis si ieri, n-a iesit paranghelie, din pacate. A contat si vremea. C-un bob zabava... altfel ar fi zambit florile, altfel s-ar fi simtit coltu' de iarba cruda si altfel era aerul imprimavarat de mirosul de mititei pe gratare. Oamenii au fost sobri si s-au tratat la nivel inalt c-un parteneriat strategic. Atat de strategic zicea domnu' Stan, ca e aproape similar c-o cerere de logodna adresata nevestei. Golanie mare! Domnu' Stan are sigur parapan pe Base! Ce la americani nu se reinnoiesc juramintele matrimoniale cand ii apuca strechea?. Asta s-a ,intamplat si 'eri. Ne iubim mai mult cu Franta decat cu altii, sa fie clar. Si dintr-atata dragoste cica ne-am hotarat sa salvam din anarhie bravul popor prieten si frate ciadian cu 120 de bucati de vajnici fii sub haina militara. A zis-o tot domnu' Stan care-ar fi ascultat neste comunicate venite din Quai d'Orsay, locul in care-si tin franceji afacerile externe. Desantul asta ma cam pune pe ganduri. O s-ajung ca Madonna sa cant prin tari streine... Ba-n Afganistan, ba-n Irak....Da' le dau cu flit, ca nu-mi bag io pielea-n saramura, dividiuri la greu, empetreiuri ca-s adeptu' tehnicii moderne.

S-acu bomba! M-a sunat ieri un var. Mai indepartat, si ca grad de rudenie, si ca cetatenie. E francez get-beget, inca din '90, de cand cu prima mineriada, a fost pe val. Chivernisit, aranjat bine-merci, are-o scoala de acordeoane. Are s-o poza cu Manu Chao, pe perete in sufragerie. Si i se-nsoara copilu'. Pentru a treia oara. Copilareste cam mult. Da' din nou cu pirostrii, cu masa mare. Noblesse oblige! Si m-a intrebat daca nu ma intereseaza sa onorez masa c-o cantare, pe plaiurile lor. Io, lenevos din fire, refuz elegant, ca-s angajat deja, ca stie bine ce agenda incarcata am... Nici chip sa inteleaga! Si-mi zice: "Iti dau ceva. Arde, sa puna cu botul pe labe concurenta filfizoana!". Si-mi da pe mess poza... Raman bouche-bee. Ma scarpin la tample. Cer explicatii... Cica se intampla in Rouen, pe cand cu incendiu, si a facut valuri in presa regionala pe vremea aceea. Ca era David Bowie sa se ia la cutite cu-al nostru, parte-n parte. Ca doar Securitatea a fost in stare sa intrerupa o asa idila. Au intoxicat-o pe saraca fata cu neste convorbiri telefonice atat de explicite , de n-a mai vrut sa-l vaza-n veci. Cu dezvaluirea sub ochi se ridica si ceata mintii. Acu' realizez de ce nu veni Carla la Bucuresti. Si l-a trimis pe tat'su-n loc. Impovarat probabil de scrisorele albastre, facad retur de scrisorele roz. Fara de reprosuri, ramanem prieteni, nu?. Parfum de iubire pierduta-n vremuri.... Eh! Si probabil ca domnu' socru a avut si menirea de-a tine in frau orice cotitura a discutiei inter-prezidentiale pe tema respectiva. Oare Base o avea turloaiele umflate si gura punga d-atata nevorbit?

Citeste si:

Ma trezesc fluierand... "King of the bongo, king of the bongo bong / Hear me when I come, baby, king of the bongo, king of the bongo bong..." Le roi est mort! Vive les presidents!

S- acu'? Uite-ma! Ma simt ca domnu' ministru interimar la Justitie si pe deplin la Armata, domnul Melescanu... Parc-am pus fundu' p-un arici nebarbierit de trei zile...