Punctul pe Ei

Dinamo a debutat furtunos pe piata transferurilor. Pu­teai
crede ca aducerea lui Torje in Stefan cel Mare este doar semnalul avalansei.
Numai ca as­teptarea noastra a fost tratata cu rab­dari prajite. Capriciosul
Mansour, luat la pachet cu Torje, a zis in­tre timp pas. Apoi, prin
cantonamen­tul din Ci­pru au aparut doar niste repetenti la proba de joc si un
sarb pe care pus­caria l-a lasat orfan de fostii proprietari. Ratko Butorovici,
prese­dintele Vojvodinei Novi Sad, si Milan Cabrici, managerul sportiv al
clubului, au fost ascunsi dupa ce s-a dovedit ca au mi­tuit niste arbitri. Asa
se face ca di­na­movistii cauta si acum, prin impresarul Florin Iacob,
parteneri cu care sa trateze transferul lui Nino Pekarici. Intre timp,
nepricopsitii din umbra e­po­­letilor s-au grabit se degajeze locul. Radu Stefan
si Claudiu Niculescu au fost livrati catre Lazio Roma, respectiv Duisburg,
echipe la care romanii sunt deja titulari in meciuri oficiale.

Ba­lanta intrari-iesiri puncteaza negativ capacitatea
manageriala a info­ia­tilor din Groapa. Iar cel care pare a fi ratacitul-sef se
numeste Bor­cea. Ma intreb insa daca va avea si capa­ci­tatea necesara sa-si
revina. Intrebarea are talc deoarece, de la o vreme incoace, se­sizez la Borcea
tentatia de a se considera baiat ma­re, ato­ates­tiutor, capabil sa actio­neze
fara sprijinul celor care, de fapt, l-au inventat. Borcea a fost recomandat la
­Di­namo de doua calitati incontestabile. Are o buna orientare prima­ra si este
devotat neconditionat clu­bului. Fotbalul este un joc. Pentru a-i pricepe cat
mai bine tainele, Bor­cea s-a lipit de Cornel Dinu. Fotbalul este, in acelasi
timp, afacere. Bor­cea a intrat pe sub pielea fratilor Be­cali, lideri
autoritari in topul impre­­sari­lor din Romania. Fotbalul este diplomatie si sistem
de relatii. Bor­cea a furat cat a putut de la Nicolae Badea si a de­ve­nit
aghiotant atent pe langa ministerialii apropiati clubului. Buna orientare, nu?
Astfel a de­venit Borcea un om important la Dinamo, astfel s-a im­pro­prietarit
el cu responsabilitatea unor decizii la club. Incercarea de a evolua in afara
relatiilor care l-au pro­pulsat ii joaca insa feste. Nu-l mai au­de bine pe
Dinu, manuieste aface­rile fara beneficul consultantei si ri­dica vocea fara
cenzura prieteneas­ca a apro­piatilor. Greselile omului Bor­cea nu ma
intereseaza. Atrag atentia doar asupra erorilor impardonabile pe care le comite
managerul Borcea. Daca se va lasa in continuare persecutat de fudulie vor iesi
la iveala si tensiuni care, deo­camdata, ard mocnit chiar si in sanul echipei, acolo unde subiectivismul
suporterului Borcea discrimineaza nedrept.