“Consumul pe scena doare...”
Marturisirile lui Mihai Bisericanu la cei 46 de ani pe care ii implineste astazi... “Iar o aniversare! Adica a mai trecut un an. Bun, rau, el totusi a trecut. A devenit amintire. Placuta? Desigur! Cu mici exceptii, care nu te fac decat sa pretuiesti si mai mult partile bune. De ce placuta? Am ajuns la Festivalul de Muzica Aca­demica din Sighisoara. De care nici nu stiam. Si am invitat o televi­ziune. Care a refuzat pe motiv ca va urma Festivalul Enescu si sunt in pregatiri. Cu o luna inainte. Asa ca nimeni nu stie de acel festival decat studentii din Elvetia, Franta, Germania si Austria, care au participat cu bucurie la diverse workshop-uri. Si cei care le-au sustinut, in majoritate muzicieni de origine romana. Si poate tocmai de asta refuzul... (secventa pe youtube, cautare cu Bisericanu). Eu m-am simtit fabulos intr-un duet din Rossini. Asa ca ma aniversez! Si, cum nu-mi place prea mult sa vorbesc despre mine, voi lasa internetul sa se ocupe de asta. www.bisericanu.net spune destule despre. Pe scena am urcat din prima clasa la examenele din Liceul de Muzica. Asa ca m-am obisnuit. Si ma simt ca acasa. Adica foarte bine. Si, dupa ce am cantat cativa ani intr-o formatie interzisa ulterior si declarata ca trupa pronazista (tot youtube), m-am refugiat in teatru. Unde sunt si acum. Deci, aniversez. Roluri dorite? Da, probabil ca toti dorim asa ceva. Mai ales politicienii! Acolo miza costa! Dar si rasplateste! Uneori (mai mereu) exagerat. La noi e mai simplu. Costa totul! Consumul pe scena doare. Cand te astepti mai putin. Dar sa revin la acest moment: aniversez! Muzica. Frumoasa inventie! Are si sublimul rostul lui. Ca si ezote­ricul. De multe ori ca actor am trait mai bine din muzica. Si invers. Si poate de asta incerc acum sa-i initiez pe tinerii actori in tainele muzicii si ale cantului. Deloc usor. Sigur ca m-as mustra pentru multe. Multe lucruri pe care nu le-am facut inca, desi as fi putut. Cred ca astea sunt cele mai du­reroase. Si daca am un regret este acesta. Echivaleaza poate cu ne­in­deplinirea unei misiuni. Cand stii ca poti, si nu gasesti locul sau cadrul necesar, incepe sa doara. Si, daca renunti, apar si regretele. Si petrec. Cum ce? Ziua mea de nastere. Cum? Secret! Poate imi pun DVD-ul cu vocea mea peste a lui Eddy Murphy in Shrek al Treilea, sa ma bucur si eu de mine, nu numai... sau poate mai cant ceva... cum ce? La multi ani! Pentru Hagi, doar e si ziua lui de nastere! De la noul an de viata imi doresc sa fiu in viata! Si nu numai un an. Mai multi. Muuult mai multi. Macar de curiozitate. Sa vad pana unde vor sa impinga astia rusinea de a fi roman? Se stie doar ca varsatorul e o zodie de curiosi... Acum, ma scuzati, plec la cumparaturi pe www.digirom.ro, apoi aniversez!” Regret “Inca din anul 2000 am propus (prin diverse locuri si birouri) sa incercam transmiterea live a spectacolelor pe internet, pe intreaga pla­neta. Nici acum nu s-a ajuns inca la asa ceva” Mihai Bisericanu, actor