Vre@u Messenger!

De cateva luni bune, fetita mea ma bate la cap sa punem Internet acasa. Ma tin cu greu la presiunea asta, cu atat mai dificila cu cat si mie mi-ar prinde bine deseori conexiunea la Internet. Am eu cateva argumente impotriva, dar ea are atat de multe "pro”, incat iti cer tie, cititorule, ajutorul in lupta aceasta. Deci! Argumente pro ...

Mai toti colegii de clasa au (Yahoo) Messenger instalat acasa si comunica frenetic intre ei (deseori dispretuindu-i pe cei care nu). Fetita mea ar vrea sa dialogheze asa (smechereste, in limbajul acela pe care copiii/tinerii il considera formidabil) chiar si cu prietena care locuieste in blocul de vizavi, desi ar putea la nevoie sa se strige de pe balcon.

Profesorii agreeaza mult referatele tiparite, in ciuda originii "copy-and-paste” evidente. Deseori se plange revoltata aceeasi fetita a mea ca referatul ei - la care a lucrat ore intregi pentru a aduna date din encilopedii tiparite si pentru a-l ilustra cu desene facute de mana cu migala si daruire - nu a fost apreciat la fel de mult ca al colegilor care l-au luat de pe undeva de pe Internet. Pe mine m-a lasat mut nu atat injustetea situatiei cat faptul ca ea nu simtea ca nu asa ar trebui sa mearga lucrurile. Sau poate sunt eu demodat si de fapt profesorii ii pregatesc constient pentru un viitor hiperdigital.

Nici nu stiu prea bine ce ma sperie. Faptul ca folosirea intensa a documentelor "de-a gata”, a informatiilor "deja rumegate” de pe Internet poate substitui in mintea tinerilor abilitatea de a aduna informatii si de a sintetiza idei? Ma revolta victoria superficialitatii? (Desi ea s-a cam instaurat in toata societatea?) Sau poate procentul de 99% de informatii nefolositoare de pe Internetul acesta mare, in care doar un spirit critic isi poate pastra busola? Mi-e teama de poarta deschisa astfel virusilor si de orele pierdute cu "deparazitarea”? Sau sa fie saracirea limbajului prin inlocuirea lui cu jargonul acela "cool” al celor ce corespondeaza prin mesagerie instantanee inlocuind ostentativ regulile de limba romana cu mnemonici de efect? Sa fie subcultura care deja ranjeste printre noi? Sa fie inlocuirea comunicarii directe cu una mai artificioasa, prin mijlocitori ce ne ascund adevarata fata? Sau poate fenomenul de reducere a preocuparilor extrascolare la doar jocuri si Internet?

Ramanand eu cam mut in fata multimii de motive "pro internet” si de indoilei, m-am gandit sa-i translatez cumva inapoi raspunderea. I-am zis deci fetitei mele: 'Imagineaza-ti ca nu vei avea mereu varsta de acum, ca peste cativa ani buni vei avea familia ta, problemele si raspunderile tele, copilul tau. Care copil iti va spune la un moment dat: "Mami! Te rog sa ma lasi sa-mi fac si eu un implant de comunicare telepatica, asa cum au unii dintre colegii mei! Sa pot cogandi si eu cu ei: sa ne facem planuri, sa colaboram pentru scoala, sa ne distram!” Tu ce-i vei raspunde atunci? Cum vei tine balanta dintre pornirile moderniste si stabilitatea vietii cotidiene? Si - catarind toate cele in mintea ta de atunci (evenual aducandu-ti aminte o discutie avuta odinioara cu propriul parinte pe o tema similara) - s-ar putea sa nu gasesti decat ceva de genul: "Nu te gandesti ca, facandu-ti acel orificiu in craniu pentru instalarea implantului, nu vei mai putea pastra tunsoarea zero care-i acum la moda?!>>

Mircea BADUT (informatician conservator)

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe