Boema - Amintiri necenzurate din presa cenzuratå
Se insala amarnic aceia care cred ca “subiectele-bomba” au erupt in presa noastra dupa 1990! In realitate, ele s-au aflat la mare pret si inainte, numai ca sensul termenilor era, oarecum, schimbat. Imi aminesc si azi, cu vie emotie, aceste turburatoare versuri din repertoriul unei brigazi artistice de agitatie: “A inundat hambarul / Talazul rodniciei, / Taranul fredoneaza / 'Cantarea Romaniei>>“. Ca, in goana dupa “subiecte-bomba”, care sa rupa grua targului si sa faca sa curga siroaie de poncife lacrimoase, ambitiosii reporteri-pistol se puteau trezi pe cap cu niste capcane fasaite a aflat-o, pe cont propriu, un coleg din redactia Scinteii tineretului. Intors din deplasare, ne-a aruncat triumfator: “Am un subiect-bomba. Praf v-am facut! Prima imi da Conu' Alecu!” (Conu' Alecu fiind poetul A.I. Zainescu, redactor-sef adjunct al ziarului, om inteligent si cu umor subtire.) Gaselnita. Vazand cate priviri pline de invidie (bineinteles, colegiala) cata spre el, ambitiosul june ne-a dezaluit in ce consta marea-i gaselnita, inspirata din aplicarea prevederilor unui decret prezidential prin care tinerii delincventi urmau sa fie pusi in libertate si angajati in productie, sarcina re-educarii lor revenind organizatiilor UTC. Asadar, la filatura de bumbac din orasul X. a venit un asemenea tanar, care, in ciuda eforturilor educative ale organizatiei UTC, nu se prea omora cu munca. Pana cand o colega din sectia de productie s-a adresat secretarei UTC pe intreprindere: “Zamfira, nu ai vrea ca, in pauza de masa, sa interpretezi, din fluier si solo voce, melodia cu care te vei prezenta la faza interjudeteana a Festivalului National 'Cantarea Romaniei?>>“. Zis si facut! In pauza de masa, Zamfira a intepretat melodia din fluier si solo voce. Observand ca tanarul-problema o asculta cu vie atentie, Zamfira - care, desigur, era si foarte harnica, si foarte frumoasa! - l-a privit in ochi si i-a spus cu voce calda, prieteneasca: “Vad ca iti place cum interpretez aceasta melodie din comoara folclorului nostru. Daca ai sa muncesti mai bine, am sa-ti mai cant!” Happy end-ul? Zamfira i-a cantat, iar tanarul-problema a devenit fruntas in productie. Titul era pe masura scriiturii: “Ce a realizat utecista Zamfira cu ajutorul unui fluier si a intregului colectiv”. Fluierul-minune. Tantos, autorul liricei productiuni eudcative s-a prezentat in biroul Conului Alecu. Acesta i-a citit opul si, dupa bunul sau obicei, i-a intins foile, privindu-l pe sub ochelari: “Vrei sa spui ca utecista Zamfira i-a cantat din fluier si solo voce si el a muncit mai bine?”. Dupa o pauza: “Sau vrei sa spui ca cititorii sunt atat de slabi la minte, incat sa creada vrajeala asta?”. Decizia: “Schimba titlul!”. Cu coada intre picioare, junele a revenit in birou si ne-a povestit patania. Mingea era in terenul nostru si nu puteam rata ocazia. “Copilasul durerii - l-am asmutit - ori Conu' e invidios pe gaselnita din titlu, ori vrea sa vada daca ai fermitatea si curajul sa-ti sustii ideile. Nu schimbi nimic. Mai ales titlul!” Reporterul-pistol s-a conformat. Inca, tot calm, Conu' i-a mai respins inca o data articolul. “Nu ceda - l-am incurajat -, esti pe calea cea buna. Vrea Conu' razboiul nervilor? Atunci sa il aiba! Sa vedem cat mai rezista...” Pe la a patra sau a cincea repriza m-am infiintat in biroul Conului, la sedinta de lectura. Sefu' era in pragul sufocarii: “Ti-am spus de atatea ori, scoate dracului fluierul ala din titlu!”. Aspirantul la glorie publicistica nu a cedat si i-a raspuns pe ton mieros, usor didactic: “De ce nu vreti sa intelegeti? åsta e tot spilul articolului: Zamfira i-a cantat din fluier si solo voce, iar el a muncit mai bine.” Cu un calm neasteptat, Conu'Alecu s-a intors spre mine: “Serbane, sa imi cumperi un fluier, ca sa-i cant colegului nostru. Sa vedem scrie mai bine?”. Ce-i drept, fluier nu am cumparat, dar nici reportajul-bomba nu a mai aparut...