Revolutia CNSAS

Indiferent de faptul ca membrii Consiliului au intrat, sau urmeaza sa intre, in greva foamei. Nu se mai poate face nimic. CNSAS a fost sters cu buretele, in unanimitatea judecatorilor CC, intr-un an electoral crucial. Dar si in momentul cand institutia urma sa ia la rand dosarele magistratilor, inclusiv cele ale constituentilor Curtii Constitutionale. CNSAS nu numai ca nu va mai putea emite verdicte in privinta securistilor (unii dintre ei aflati inca in pozitii cheie in structurile de putere ale statului, altii urmanda sa patrunda in aceste structuri in urma apropiatelor alegeri), dar nici nu-si va mai putea urmari scopul pentru care a fost creat, acela de deconspirare a Securitatii, ca politie politica. CNSAS se transforma intr-o arhiva, iar membrii Consiliului in arhivari. Cetatenii isi vor putea consulta doar propriul dosar de Securitate. Atat. Iar verdictele date de CNSAS devin ilegale. Nule de drept.
Sigur, in retorica acestei chestiuni, multi vor fi spus ca CNSAS in sine era o politie politica, verdictele institutiei urmau decizii politice, ca urmare, Consiliul trebuia anulat. Cu o parte a acestor afirmatii sunt de acord, mai ales in ceea ce priveste posibilitatea unei influente politice. Votul Consiliului putand fi unul partinitor, in lipsa unei transparente publice. Cum, la randul lor, altii au speculat ca o lege de revizuire a CNSAS e necesara si nu disparitia acestei institutii, cu toate pacatele ei. Spre exemplu, proiectul senatorului PSD Serban Nicolae, in fapt o portavoce a lui Ion Iliescu, care cere ca dosarele CNSAS sa devina publice, romanii fiind aceia care vor da verdicte, in sensul ca-i vor amenda, sau nu, prin vot pe securisti. Desi ar parea un punct de vedere corect, revizuirea Legii CNSAS e doar praf in ochi. Isi inchipuie oare cineva ca parlamentarii, multi dintre ei cu mare atingere cu Securitatea comunista, vor vota la doua maini pentru o lege care sa-i deconspire?! Pe ei, sau pe colegii din partidele din care fac parte? Sa fim seriosi. Asta ar insemna sinucidere politica. Griparea unei masinarii care conduce Romania dupa 1989. Intr-o atare situatie, CNSAS poate fi considerat mort si ingropat. S-apoi, cum putea gandi cineva de la PSD, condus de Mircea Geoana, care la intrebarea "cati ofiteri acoperiti sunt in politica?", a raspuns, nonsalant, in fata camerelor de luat vederi: "nu stiu, inca nu ne-am numarat!"? Dar sa nu pun anatema numai pe PSD, desi mare parte din judecatorii CC au fost pusi de acest partid, caci toate partidele se vor face vinovate.
Ziarul nostru a sustinut, in numeroase campanii de presa, ca arhiva Securitatii trebuie facuta publica. Postata pe Internet. Cu tot cu numele securistilor, cu agentii de legatura etc. Ca oricine sa aiba acces la ea, sa o studieze si sa faca legaturi intre dosare. In acelasi timp, un CNSAS care sa verifice si sa dea verdicte de politie politica trebuie sa existe. Dar numai sub conditia acestei transparente. Numai in acest fel, Consiliul se ridica deasupra oricarei banuieli, deasupra oricarei imixtiuni politice. Prin simplul fapt ca oricine poate verifica o decizie a CNSAS. Iar verdictul CNSAS trebuie automat legat de interdictia ca politistii politici din trecut sa mai detina functii importante in stat. Cine sa dea o astfel de decizie in lipsa CNSAS? Simpla navigare pe Internet a unei opinii publice - si asa buimaca - nu-i suficienta. Numai o autoritate desemnata poate face acest lucru.
Reactia societatii civile de a cere revocarea judecatorilor Curtii Constitutionale si a Avocatului Poporului este una fireasca. Dar, din nefericire, este si inutila. ONG-urile se vad - paradoxal - nevoite, in actiunea lor revolutionara, sa nege chiar statul de drept, chiar principiile care le mana-n lupta. Din pacate, insasi cererea lor este una anticonstitutionala, fapt care va fi speculat si folosit, cu varf si-ndesat, de dinozaurii comunismului ca sa le ingroape actiunea.

---

Despre autor: