Unu din zece angajati romani da semne de depresie, iar tendinta e in crestere. Workaholismul, epuizarea psihica sau atacurile de panica intregesc tabloul patologiilor nascute din presiunile tot mai mari de la serviciu. Mai putin vizibile, suferintele sufletesti de la job fac gauri serioase in punga patronilor, care se insala cu gindul ca angajatii lor sint din otel.

Scandalul din jurul mortii Ralucai Stroescu, auditor la compania Ernst&Young, s-a stins iute, dupa citeva zile de „dezvaluiri" pe surse si tiruri jurnalistice contra neglijentei firmei sau a doctorilor care au consultat-o. Tragedia petrecuta in primavara trecuta a lasat in urma ei doua certitudini. Dupa trei saptamini de analize, Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici" a raportat cauza decesului: slabire accentuata, care a condus la probleme cardiace si la degradarea tesuturilor organelor interne. Nimic despre stres sau epuizare la locul de munca. Pe de alta parte, Inspectia Muncii a amendat compania de audit cu 35.000 de lei pentru nerespectarea legislatiei privind orele suplimentare si perioada de repaus de doua zile de munca. Cu asta, dezbaterile au luat sfirsit, fara sa lase vreo urma in legislatia muncii sau in cultura organizationala de la noi. Tot in 2007 am mai aflat ca, alaturi de bulgari si cehi, petrecem cel mai mult timp la job. Media saptaminala este de 41,3 ore, in vreme ce francezii sau olandezii stau la serviciu doar 39 de ore pe saptamina, potrivit unui studiu Eurostat.

Regimul stresant de lucru, orele suplimentare neplatite si weekendurile pierdute nu costa doar sanatatea psihica si somatica a angajatilor, dar si companiile. „Stresul ocupational inseamna pentru Statele Unite pierderi anuale de miliarde de dolari, dintre care 60 se duc numai pentru asistenta medicala acordata persoanelor care au reactionat intr-un fel sau altul la prezenta stresului ocupational", aminteste psihologul Horia Pitariu, profesor la Universitatea „Babes-Bolyai" din Cluj.

In fata acestei probleme, managerii si patronii apeleaza la solutii transante: concedierea oamenilor-problema si filtrarea riguroasa doar a angajatilor facuti din fier. Numai ca acest calcul nu tine, depresia cauzata de stresul ocupational putind interveni oricind. „Patronii ar trebui sa stie ca nu exista protectie absoluta la depresie. Ajunge sa ne gindim ca 40% dintre persoanele de pe strada vor avea un astfel de episod in timpul vietii lor", explica doctorul psihiatru Dan Ghenea, de la Centrul National de Sanatate Mintala. Psihiatrul este coautorul unui studiu realizat cu patru ani in urma intr-o intreprindere industriala autohtona cu 2.000 de angajati. Chestionarele au scos la iveala ca 10% dintre angajati, majoritatea pina in 30 de ani, prezentau cel putin simptome usoare de depresie, iar 4% obtinusera un scor corespunzator unei depresii severe. Ceea ce se traduce in pierderi serioase in buzunarul patronului. „Tineti cont ca incidenta depresiei la nivelul populatiei este de 5%, ca o persoana depresiva are un randament de 75% si ca apar si pierderi colaterale, pentru ca in unele sarcini angajatul e inlocuit de alti colegi", atrage atentia dr. Ghenea. De aceea, spune el, „investitia in sanatatea mintala a angajatilor nu este o cheltuiala, ci o sursa de profit".

Inainte de punerea la punct a unor traininguri sau team buildinguri, stresul ar putea fi redus pur si simplu prin respectarea legilor in vigoare. „Codul muncii prevede clar opt ore de munca si un numar limitat de ore suplimentare. Nu poti sa chemi angajatii simbetele sau sa le ceri sa stea zilnic ore bune peste program", critica psihologul Gabriel Popescu, seful Compartimentului Psihologia Muncii-Ergonomie de la Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti. Psihiatrul Dan Ghenea contureaza ritmurile normale de la serviciu: „Dupa 90-120 de minute de activitate intensa, e nevoie de 10-20 de minute de deconectare. In plus, acum nu mai exista o granita intre munca si casa. Stresul s-a permanentizat la cei care nu-si mai iau concedii, lucreaza acasa sau lucreaza inclusiv in weekend".

Pe linga incarcarea muncii, stresul ocupational poate fi generat si de „un management deficitar, de organizarea defectuoasa a muncii sau de relatiile conflictuale dintre colegi", aminteste psihologul Horia Pitariu. Iar lista factorilor de stres nu se opreste aici. „Schimbarile legislative frecvente, avansarea pe criterii percepute ca incorecte, termenele-limita nerealiste sau conflictele dintre cerintele vietii personale si cele de la locul de munca sint la fel de presante", completeaza trainerul Corina Marin, webcontent manager al site-ului de dezvoltare personala DaMaiDeparte.ro. Psihologul Gabriel Popescu aminteste de o alta problema care intervine mai ales in viata tinerilor angajati. „Cumulul de rate reprezinta o presiune teribila pentru ei, caci sint obligati sa accepte si cerinte deplasate, pe care altfel nu le-ar fi admis. Dar in aceste conditii nu-si permit sa-si ia laptopul sau mistria si sa se mute la patronul de vizavi", spune psihologul.

Cind stresul intens si continuu se tine scai de angajati, organismul incepe sa rugineasca, iar mintea nu mai functioneaza cum trebuie. „Intr-o ordine crescatoare a gravitatii patologiilor cauzate de stresul cronic, vorbim despre oboseala, despre o suprasolicitare a analizorilor (privitul prea mult in monitorul calculatorului), despre surmenajul profesional, dar si despre depresie, anxietate, «burn out», mobbing sau agresivitate la locul de munca", creioneaza Gabriel Popescu tabloul patologiilor de la locul de munca. Totusi, de la stresul de zi cu zi la tulburarile mintale e un drum mai lung. La depresie, de pilda, se ajunge abia dupa mai multe luni, trecind printr-o serie de simptome. „Mai intii este faza de mobilizare, perceputa ca un challenge. E acea senzatie ca «esti tot timpul in priza». Daca dupa sase-noua luni nu s-a intrat intr-o rutina si continua supraactivarea mecanismului adrenalinei, rezervele organismului incep sa se consume. Incepi, de pilda, sa racesti mai des sau sa faci alergii", exemplifica dr. Ghenea. Mai departe, urmind aceeasi panta, angajatul va ajunge la epuizare psihica si la depresie. Totusi, acest traseu nu e batut in cuie. Aceleasi conditii pot favoriza mai degraba probleme somatice, cum sint ulcerul, agravarea astmului bronsic sau a hipertensiunii, observa dr. Ghinea.

In ultima vreme, specialistii in resurse umane vorbesc despre riscul instalarii sindromului „burn out", al epuizarii psihice si fizice cauzate de implicarea exagerata si de solicitarea emotionala de lunga durata. Doctorii ajung uneori, ei insisi, prada acestui simptom. „Medicul devine mai neglijent, nu se mai intereseaza de starea de sanatate a pacientilor. Putem vorbi despre abandon (retragerea voluntara a asistentei pacientilor), neglijare (ingaduirea situatiilor amenintatoare de viata) sau indiferenta (lipsa implicarii emotionale si acordarea unei asistente medicale pur formale)", descrie Ioana Omer, psiholog clinician la Spitalul de bolnavi cronici si geriatrie „Sf. Luca" din Capitala. Ea spune ca sindromul „burn out" ii afecteaza pe medici din pricina numarului mare de pacienti, a unor dotari necorespunzatoare sau a legislatiei sanitare ambigue. Medicii care lucreaza cu bolnavii de cancer sau SIDA ori chirurgii sint mai expusi la epuizarea psihica, pentru ca „se confrunta zi de zi cu moartea, cu invinuirile familiilor pacientilor, putind chiar sa se «contamineze» cu trairile de frica, durere, suferinta sau revolta ale celor asistati", puncteaza Ioana Omer.

In ultimii ani, dependenta de munca sau workaholismul a inceput sa bintuie printre angajatii romani din companiile transnationale, mai ales in domeniile consultanta juridica si financiar-bancar. Cei atinsi de „virusul" harniciei exagerate au deja in spate o educatie care ii predispune la a-si sacrifica viata pe altarul firmei. „Sint oameni care au invatat in scoala foarte bine si care s-au obisnuit sa aiba rezultatele cele mai bune, sa fie primii", afirma psihologul Christian Scholtes, senior associate la firma de consultanta in resurse umane Hermes Advisers. El spune ca acest gen de persoane gasesc in munca mijlocul cel mai facil pentru a-si demonstra cit de bune sint. „A avea o familie sau relatii sociale este un obiectiv destul de vag. Or, obiectivele din companiile transnationale sint comensurabile si pot fi atinse. Persoanele care investesc in asemenea domenii ajung sa identifice stima de sine si starea de bine cu ceea ce realizeaza la job. Realizarea sarcinilor de serviciu reprezinta solutia cea mai rapida pentru a-ti demonstra ca-ti meriti statutul", decripteaza psihologul.

In avintul lor pentru a dovedi tot mai mult, workaholicii uita ca resursele lor sint limitate. „Acest ritm de munca te poate tine pina la citiva ani. Dar daca nu faci ceva si pentru resursele tale personale, pentru sanatate sau pentru buna dispozitie, la un moment dat, lucrurile incep sa nu mai functioneze", spune Scholtes. De bine ce la inceput se dedica total jobului, treptat, angajatul gaseste ca munca sa e plictisitoare, frustranta chiar. „Pur si simplu nu-ti mai place ce faci", pune punctul pe i specialistul in resurse umane. Solutia pentru a iesi din ritmul innebunitor de munca nu e greu de ghicit: o pauza profesionala, iar la limita, demisia. „E prilejul potrivit pentru a reincepe sa te vezi cu prietenii, pentru a-ti reface tonusul fizic sau pentru a te ocupa si de alte lucruri decit jobul cu care te culci si te trezesti in cap", afirma Scholtes.

Conflictele de la locul de munca se afla, si ele, in topul factorilor de stres. Corina Marin antreneaza angajatii in gestionarea conflictelor interpersonale. Prima regula poarta titlul metaforic „Pune pestele pe masa". „Oamenilor nu le place sa curete pestele, dar fara asta vor ramine nemincati. La fel si in cazul conflictelor: oricit de mult ne-am feri de confruntare, ea este necesara, lucrurile trebuie lamurite impreuna", spune trainerul. Pentru a prinde curaj sa-si spuna deschis oful, la cursurile de comunicare cu persoanele dificile, angajatii invata sa devina mai asertivi. „E nevoie sa-ti poti exprima clar, sincer si direct sentimentele, nevoile si dorintele, fara sa fii agresiv cind ceilalti opun rezistenta", zice Corina Marin.

In privinta preocuparilor la nivel national pentru sanatatea mintala de la serviciu, lucrurile se afla inca la stadiul de proiect. „In prezent exista un protocol cu Ministerul Muncii pentru a include criterii de apreciere mai clare pentru stresul ocupational, acestea urmind sa fie folosite de inspectorii de munca. Speram ca ele sa se aplice de la anul", spune psihiatrul Dan Ghenea. De altfel, Centrul National de Sanatate Mintala intentioneaza sa pregateasca specialistii din medicina muncii, dar si medicii de familie sa recunoasca mai bine tulburarile psihice. Tot spre viitor se indreapta si privirea psihologului Gabriel Popescu de la Institutul de Sanatate Publica. „Anul trecut am pus la punct metodologia de evaluare a riscului psihogen, iar in acest an vom avea un program, prin Ministerul Sanatatii, de formare a specialistilor in medicina muncii. Ii vom invata cum sa evalueze mai bine riscurile pentru sanatatea mintala la locul de munca", spune Popescu.

Consiliere sub bombe Departe de familie, amenintati cu atacul si aflati in contact cu o cultura total straina, militarii romani reusesc sa se descurce datorita unei selectii psihologice riguroase, dar si cu sprijinul consilierului psihologic de pe cimpul de lupta (Irak, Afganistan). „Pot fi situatii dramatice de genul incidentelor cu TAB-urile sau daca a fost atacata tabara, dar sprijinul psihologic a facut sa nu apara stresul posttraumatic", spune comandorul psiholog Edmond Cracsner, seful Sectiei de psihologie din Ministerul Apararii Nationale. El spune ca, la intoarcerea militarilor de la actiunile din teatrul de lupta, se fac sedinte de „debriefing". „Militarii sint ajutati sa interpreteze evenimentele pe care le-au trait, sa explice ce au vazut si ce au simtit. E important ca realitatea sa fie evaluata la adevarata ei amploare. Situatia nu trebuie amplificata, dar nici negata sau trecuta intr-un plan secund, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat", lamureste comandorul. In acelasi timp, familia ramasa acasa poate cere, daca e cazul, consiliere psihologica din partea specialistilor din cadrul armatei.

Atacul de panica Chiar daca nu sint cauzate neaparat de stresul de la serviciu, atacurile de panica reprezinta o problema serioasa nu doar pentru angajat, ci si pentru restul personalului, care nu mai stie cum sa reactioneze. „E de asteptat ca persoana cu atacuri de panica sa fie capabila se rezolve mai putine sarcini decit altii, pentru ca resursele afective, dar si cele intelectuale sint diminuate. In mintea sa apare o teama constanta ca i se va intimpla ceva rau, de unde si lipsa de implicare in sarcinile de la serviciu", explica psihoterapeutul Claudiu Ganciu, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Capitala. El crede ca e important ca in aceste cazuri colegii sa nu intre in jocul angajatului care acuza atacuri de panica si sa inteleaga ca nu e vorba despre o boala, in ciuda simptomelor: palpitatii puternice, minte incetosata, ideea inerentei mortii. „Mecanismul inconstient in cazul unui atac de panica este: vreau sa rezolv aceasta problema, dar nu sint in stare. De fapt, omul e nemultumit cu ceea ce face si gaseste, inconstient, o scapare in atacul de panica, prin care se elibereaza de greutati, nu mai este presat de ceilalti", spune psihoterapeutul.

Aflati statistici despre sanatatea mintala din Romania, pe www.cotidianul.ro/select