Directorul general adjunct al Societe Generale, Jean-Pierre Mustier, a declarat ca trei deficiente ale sistemului de control al riscurilor au permis unui trader al bancii sa efectueze o investitie riscanta de 50 miliarde euro pe bursele europene, provocand bancii pierderi de 4,9 miliarde de euro. Traderul incriminat, Jerome Kerviel, efectua operatiuni de arbitraj cu contracte futures, o activitate considerata ca fiind simpla si cu riscuri reduse, potrivit site-ului postului de televiziune francez TF1, citat de Mediafax. Activitatile de arbitraj constau in achizitia unui portofoliu de active financiare si vanzarea simultana a unui portofoliu usor diferit, in incercarea de a obtine un profit din diferenta de valoare dintre cele doua. Astfel, toate achizitiile trebuie, in mod normal, sa fie compensate prin vanzari aproape identice, singura diferenta fiind in privinta marjei. Frauda a constat in asumarea unor pozitii fictive pentru cel de-al doilea portofoliu, pentru a lasa sa se creada ca acestea compenseaza portofoliul initial, de active financiare. In lipsa compensarilor, riscul legat de achizitii a explodat fara sa fie detectat de sistemul de control al bancii. Problema este ca sistemul de control automat al Societe Generale viza, in esenta, depistarea riscurilor execesive ale unei pozitii. Sistemul nu a urmarit cu prioritate marimea achizitiilor, care ar fi permis detectarea unui numar neobisnuit de ridicat de comenzi de cumparare asumate de trader, totalizand 50 de miliarde de euro. “Una dintre primele lectii este necesitatea de a introduce un sistem de control sistematic al marimii nominale a tuturor operatiunilor de arbitraj chiar daca nu prezinta vreun risc pe piata”, a spus Mustier. Un alt factor care a permis producerea fraudei este faptul ca Jerome Kerviel a lucrat timp de mai multi ani la un birou care are rolul sa supravegheze activitatea traderilor, astfel incat a stiut cum sa evite sistemul de control al bancii. Potrivit Societe Generale, cunostintele privind sistemul de securitate i-au permis lui Kerviel sa se foloseasca de codurile de acces ale operatorilor de la biroul de control si sa anuleze anumite tranzactii inainte ca acestea sa fie verificate.
Cel de-al treila factor este faptul ca traderul nu si-a luat periodic vacanta, conform regulamentului marilor institutii financiare, sistem care face mai dificila disimularea unor pozitii nerentabile pe piata de capital. Dupa vacanta de vara, Kerviel ar fi trebuit sa intre din nou in concediu in aceasta iarna, dar nu a facut-o, invocand motive personale. Mai multi dintre colegii sai au confirmat, sub protectia anonimatului, ca nu si-a mai luat de mult vacanta si lucra foarte mult.