„Umbra", roman publicat de curind la Editura Minerva, este prima carte tradusa in limba romana a regizorului si scenaristului Neil Jordan. Traducerea este semnata de Ana Andreescu.

Desi a luat Oscarul pentru„The Crying Game", cel maicunoscut film al lui Neil Jordane „Interviu cu un vampir" „Stiu exact cind am murit. Era ora trei si douazeci de minute, pe paisprezece ianuarie 1950, intr-o dupa-amiaza cu un soare neobisnuit de stralucitor pentru aceasta luna." Acesta este paragraful care deschide ultimul roman al lui Neil Jordan, o carte in care trecutul e reinviat de „umbra" unei actrite moarte, Nina Hardy. Devenita o voce fara corp, Nina isi transforma biografia sugrumata violent intr-o poveste care incepe chiar in momentul asasinarii ei. Trecutul insa, departe de a fi ordonat si bine asezat in matca zilei de ieri, e difuz, instabil si inscris in fiecare miscare din registrul lui „azi". Umbra Ninei, ucisa cu brutalitate de un prieten din copilarie, bruiaza cronologia si amesteca episoade vechi cind cu secvente violente, stocate in memoria recenta, cind cu proiectii ale vietii din care ea nu va mai face parte. „Cum de sint eu peste tot si nicaieri? Momentele pe care le-am trait se desfasoara o data cu momentele netraite, amindoua numarate de acelasi ceasornic. Eu sint povestitorul tau perfect, traiesc atunci si acum, dansez intre acestea doua, nu sint nimic decit povestea mea si povestea mea pare deja fara sfirsit."

Intre doua temporalitati alunecoase, vocea umbrei incearca sa articuleze, intr-o poveste care avanseaza in ritmul fluxului constiintei, o biografie crescuta din senzatii, imagini, sunete si inchipuiri. Fundalul este un tinut mlastinos din preajma Marii Irlandei, iar cele mai vechi crimpeie de poveste sint recuperate de la cumpana dintre secolele nouasprezece si douazeci. Cei care anima decorul de un colorit cu totul aparte sint trei copii, tovarasi de joaca nedespartiti: Nina, „umbra" care viziteaza trecutul, George, criminalul care i-a pus capat zilelor, si Janie, sora acestuia. Lor li se alatura Gregory, fratele vitreg al Ninei, care, in vremea cind nu vor mai fi copii, va tulbura teribil echilibrul dintre fostii tovarasi de joaca.

Moartea va bintui, mai tirziu, tinutul cu miros de turba, pentru ca micutii se vor transforma in tineri in momentul in care izbucneste Primul Razboi Mondial. Vietile inmanuncheate ale prietenilor din copilarie nu vor ramine neatinse de nici una dintre transformarile aduse de un timp deloc ingaduitor cu tihna si inocenta. Nina va lasa Irlanda pentru Londra, unde va invata sa ajunga actrita, iar cei doi baieti vor trece printr-un razboi pentru care nu-i pregatise nimeni.

Solitare sau comune, istoriile rememorate de Nina sint redate prin jocul aleatoriu intre persoana intii si a treia. Dincolo de cursul accidentat al istoriilor care tin personajele impreuna, dincolo de trucurile narative mobilizate de scriitorul-regizor, latura care da proba condeiului lui Jordan e cea descriptiva. Obiectele si peisajul capata suflu din detalii greu de redat: nuante si tonuri atent asezate, joc insolit cu grade si intensitati. Senzorialul devine, in romanul irlandezului, un personaj care face concurenta realitatii. Mirosul de turba, gustul de heringi, zgomotul ploii, greutatea de promoroaca a zorilor, consistenta umeda a luminii asternute peste mare, toate fac din cartea lui Jordan un album din care se intrupeaza un tinut eteric si violent in egala masura.

Ochiul regizorului, orientat de mina prozatorului, a reusit sa treaca in scris scene care cu greu pot fi rupte din regimul vizualului. Cineast cu experienta realismului, dar si a montajelor onirice, Jordan a reusit sa suprapuna in scris si concretul recognoscibil al peisajelor, si stranietatea fragila a celor mai banale scene.

Un scriitor de Oscar Profilul de prozator al lui Neil Jordan, desi onorabil, este eclipsat de cel de cineast. Dupa ce a debutat ca scriitor, in 1972, cu un volum de povestiri, „Night in Tunisia", irlandezul s-a reorientat catre lumea filmului. Pina acum a regizat nu mai putin de 17 pelicule si a reusit sa-si adjudece Oscarul pentru Cel mai bun scenariu cu lungmetrajul „The Crying Game" (1992). Portofoliul de regizor al lui Neil Jordan insumeaza atit pelicule care merg pe regulile Hollywoodului, cum e, de pilda, „Interviu cu un vampir", cit si productii necomerciale. Primele sale lungmetraje - „Angel" (1982), „In Company of Woolves" (1984) si „Mona Lisa" (1986) - l-au adus in atentia criticilor si producatorilor de la Hollywood, insa urmatoarele doua filme turnate pentru cetatea filmului, „High Spirits" si „We’re No Angels", au fost esecuri rasunatoare. In afara de „Umbra", Jordan a mai publicat inca trei romane: „The Past" (1980), „The Dream of a Beast" (1983) si „Sunrise with Sea Monster" (1994).