Indiferent cat de mult ne uitam la fotbal, la telenovele sau ascultam muzica hip-hop, justitia ramane vedeta incontestabila a vietii romanesti de astazi. Dintr-un motiv obiectiv: romanii simt nevoia justitiei reale, a unui mecanism credibil, care sa-i aseze la adapost de abuzuri si de arbitrar. Si dintr-un motiv subiectiv: justitia e subiectul principal cu care ocupa ecranul televizoarelor cei care doresc orice altceva decat echilibru sau dreptate, dar au nevoie de un ambalaj frumos pentru intentiile lor de nemarturisit.

Cand toti suntem liberi e nevoie de un arbitru pentru ca libertatile noastre sa fie posibile laolalta. Acest arbitru care actioneaza, si in viata sociala si in cea economica, este inevitabil justitia. Ea nu asigura, ca alti arbitri, ierarhii si campioni. Dimpotriva. Ea e garantul vietii normale, inclusiv si mai ales, pentru cei mai slabi - dintr-un motiv sau altul. E scutul omului simplu impotriva vecinului scandalagiu, dar si al omului de afaceri onest impotriva unui partener imoral sau a unui stat blocat in birocratii.

Iata de ce justitia atrage ca tema. E seducatoare. La fel ca bunastarea, ea a fost marele atu aruncat de politicieni pe masa de joc in anii electorali si nu numai. In Romania nu s-au castigat voturi doar cu promisiuni economice, ci si cu promisiuni justitiare. "Ii bag pe toti la puscarie!'', "Ii impusc cu mitraliera pe stadion!'', "Ii trag in tepe!'' au fost, ani la rand, sloganuri electorale.

Nefericita situatie. Atunci cand faci promisiuni economice fara acoperire trebuie sa mimezi respectarea lor jongland cu bugetul. Atunci cand promiti justitie, stiind ca inseli, trebuie sa jonglezi cu insasi ideea de dreptate. In domeniul asta nu merg nici esalonarile, nici imprumuturile. Din pacate, din 2005, puterea in Romania e detinuta de un om care a promis justitie fiind el insusi certat cu ea si fiind constient ca minte.

Citeste si:

Toate dezvoltarile la care asistam de trei ani incoace sunt consecinta acestui fapt, bazat pe un manual simplu de utilizare Etapa unu: se asaza in fruntea justitiei, propria echipa de anchetatori si sunt aruncate in joc cateva cazuri care par sa confirme "obsesiile'' construite cu grija mediatica, ale opiniei publice. Etapa doi: dosarele snuruite in incaperile puterii se blocheaza pentru ca nu contin nimic, dar si pentru ca au fost facute in pripa, la ordin, fara respectarea legilor. Etapa trei: aflam tardiv ca "reforma justitiei'' a fost facuta "ilegal'' si ca este, ea insasi (justitia), bantuita de coruptie.

Pe tot parcursul acestor etape se face justitie peste tot: in ziare, la televizor, in sufragerii, la plaja, in parc. Se dau sentinte, se scot din praf dosare de cadre, dosare de pioneri si de UTC, se blocheaza guverne, se pun sub semnul indoielii proiecte importante. Murdaria suspiciunii se generalizeaza si criteriul curateniei apare a fi unul singur: cine e cu cine, de ce si pana cand. Doamna legata la ochi e imbrancita de colo pana colo, fiind urcata, din cand in cand, in avionul de Bruxelles, unde ajunge plina de vanatai.

Marele manipulator este astazi marele justitiar. A promis ceea ce nu poate face, pentru ca el insusi s-ar prabusi. Asa ca a trebuit sa inventeze o justitie buna pentru el si ai lui. In fata acestui desen animat se inchina astazi milioane de romani, care spera intr-o viata mai buna. Asistam la o adevarata batalie pe rolurile principale pentru continuarea unui serial de duzina. Intre timp, justitia risca sa se transforme, fara sa-si dea seama, in politie de moravuri politice.