Zhang Hanzhi a fost martor al istoriei, avand o viata extraordinara care a facut-o sa ajunga de la un copil abandonat pe strazile Shanghai-ului la asistenta in Orasul Interzis si apoi diplomat printre oamenii puterii si chiar profesoara de engleza a lui Mao.
Zhang, care a murit saptamana trecuta, a dus o viata care poate fi comparata cu o cronica a tumultuoasei Chine a secolului XX.
Nimeni nu stie care era numele strabunicii sale, pentru ca pe atunci fetelor nu li se dadea nume, ci numai numere, iar generatia mamei sale a suferit acea moda cumplita care cerea ca fetitelor sa li se lege picioarele pana la moarte, astfel incat sa aiba picioare cat mai mici, dar cu pretul unor suferinte extraordinare.
Nascuta in Shanghai in 1935, fiica nelegitima a unei vanzatoare si a unui om de afaceri foarte influent, Zhang nu avea multe sanse sa duca o viata prea buna. Mama sa era nerabdatoare sa o dea oricui ar cere-o, mai ales ca aceasta era si dorinta tatalui ei. Sansa ei a fost un avocat pe nume Zhang Shizhao, un oficial al guvernului de atunci, care a adoptat-o si care i-a oferit fetitei un trai mult mai bun.
Intalnirea dintre Kissinger si Mao Zhang s-a mutat dupa revolutie cu noua sa familie in Beijing. Adolescenta fiind, fata a citit romanele Charlottei Bronte si a visat sa ajunga si ea scriitoare sau actrita. Intre timp, studia la Universitatea de Limbi Straine din Beijing. Inalta si frumoasa, a avut sansa sa joace teatru pe cand era in colegiu, in piese de Shakespeare care i-au nuantat engleza pentru care a devenit ulterior faimoasa.
Meditatoarea dictatorului
La scurta vreme dupa ce si-a terminat studiile, Zhang a inceput sa predea chiar la universitatea unde a invatat. In 1963 ea si-a insotit tatal la o aniversare a presedintelui Mao. Acolo, liderul a observat-o pe fata si i-a cerut sa-l invete limba engleza. La scurta vreme, lectiile au inceput. "Eram uluita. Urma sa-l invat limba engleza pe liderul care era venerat de miliarde de oameni care il vedeau ca pe un zeu", a declarat Zhang pentru revista Time in 1999.
A inceput sa-l invete engleza pe Mao cu o carte de eseuri politice care ilustrau pericolele revizionismului sovietic. Zhang a mai povestit cum Mao se bucura de conversatiile lor si cum o incuraja sa manance reteta sa favorita cu carne de porc. "Eram prinsa de forta personaliatii sale. Era inteligent, respectuos si cult", relata ea.
Mao nu era insa un student disciplinat, intrerupand meditatiile atunci cand treburile tarii il acaparau complet. Intr-o perioada, Zhang nu il vedea pe Mao decat sporadic.
In 1966, Mao a declansat Revolutia Culturala, o ofensiva impotriva intelectualilor, iar Zhang a inceput sa aiba probleme. A fost chiar acuzata de "complicitate cu spionii straini".
In orice caz, profesoara a reusit sa scape de represalii, de multe ori fiind ajutata de Mao care si-a amintit-o pe tanara sa meditatoare. Ca multi dintre intelectuali, Zhang a fost trimisa la munca de jos, in cazul ei la o fabrica de textile. Afland de soarta ei, Mao a trimis dupa ea si a angajat-o la Institutul de Limbi Straine din Beijing. Dupa ceva vreme, presedintele a dorit ca Zhang sa devina diplomat, el considerand ca femeile in politica ar reprezenta un pas inainte. Astfel, femeia a inceput sa lucreze la Ministerul de Externe, iar Mao a inceput sa caute noi cai de apropiere cu SUA.
Astfel, Zhang a inceput o cariera care a facut-o martor al deschiderii Chinei catre lume, si chiar a devenit un jucator cheie in primele zile postrevolutionare, casatorindu-se chiar cu unul dintre cei mai puternici barbati din tara.
Cand secretarul de stat american Henry Kissinger a facut o vizita secreta in Beijing, in iulie 1971, Zhang a fost unul dintre cei doi interpreti ai sedintelor.
Ea a descris aceste momente in cartea lui Margaret Macmillan (Seize the Hour: When Nixon Met Mao): "a fost ca si cum o bomba a explodat in Ministerul de Externe". Zhang a mai colaborat si cu alti autori care au scris diverse biografii ale lui Mao, cum ar fi Jung Chang si Jon Halliday care l-au vazut pe dictator ca un barbat demagog, bolnav dupa putere, salbatic si plin de excese. Cei doi au declarat ca Zhang a fost una dintre putinele femei care a reusit sa-i respinga avansurile dictatorului.
Acestia descriu urmatoarea scena: undeva prin anul 1972, Mao a prins-o pe Zhang intr-un birou, dupa ce tradusese pentru el intr-o intalnire, si i-a spus: "nu tii deloc la mine. Pur si simplu nu tii deloc...", la care Zhang a avut prezenta de spirit sa-i raspunda rapid: "Cum as putea sa nu tin la dumneavoastra? Toata lumea din China va iubeste". Un raspuns clar la care Mao nu a mai avut ce sa zica - si astfel, Zhang si-a salvat viata si intreaga sa cariera.
Marturiile sale despre personaje cheie ale Chinei cum ar fi Mao si Zhou au oferit detalii valoroase despre o perioada cruciala in istoria Chinei, despre care, oficial, nu exista prea multe date.
Zhang a scris multe din ce a vazut, relatand despre charisma lui Mao in timpul diverselor intalniri diplomatice. "Am auzit cum Mao glumea cu Kissinger spunandu-i ca va exporta zece milioane de femei din China catre SUA. Secretarul de stat american pur si simplu amutise". Zhang nu se ferea sa scandalizeze lumea: a fost un soc de exemplu cutezanta ei atunci cand a divortat de cel cu care era casatorita de 16 ani, economistul Hong Junyan, casatorindu-se dupa scurta vreme cu Qiao Guanhua, care fusese ministru de Externe si care era seful delegatiei Chinei la ONU.
Qiao era cu 22 de ani mai in varsta decat Zhang si era vaduv, insa nimic se pare ca nu a stat in calea iubirii lor. Dupa ce Revolutia Culturala s-a sfarsit, in 1976, Zhang a fost arestata la domiciliu, fiind in pericol de a fi executata. A scapat si atunci, insa toate acestea l-au marcat pe Qiao, care a murit in 1983.
Zhang a inceput sa-si scrie memoriile, si cea mai bine vanduta carte a sa, scrisa in 1998, s-a numit "Zece ani in furtuna: amintindu-mi de tata, de sotul meu si de presedintele Mao". In ultima parte a vietii, Zhang a fost presedintele Asociatiei Internationale pentru Dezvoltare Rurala si Urbana, ea deschizand si un colegiu in orasul sau natal.
Zhang a murit la varsta de 73 de ani, in urma unui infarct. Ca recunoastere a contributiei sale in diplomatia chineza, ea va fi inmormantata la Babaoshan, cimitirul elitelor partidului comunist.