Unii politicieni de la varf si chiar unii analisti econo­mici au caracterizat starea economiei romanesti ca reveland simptome ale unei crize financiare; unii chiar au afirmat ca suntem in prag de “colaps”. Este necesar sa lamurim

Unii politicieni de la varf si chiar unii analisti
econo­mici au caracterizat starea economiei romanesti ca reveland simptome ale
unei crize financiare; unii chiar au afirmat ca suntem in prag de “colaps”.
Este necesar sa lamurim cateva as­pecte. O criza financiara inseamna o
deteriorare majora a situatiei sistemului financiar (mai cu seama in domeniul
bancar), care ar periclita stabilitatea economiei in ansamblu. Asa ceva am avut
in deceniul trecut, cand au fost injectate masive lichiditati (circa 5% din PIB)
pentru a se salva sistemul bancar, pentru a se evita un dezastru precum in
Bulgaria. Dar este drept sa constatam in 2007 inrautatirea sensibila a unor
indicatori macroeconomici, care reliefeaza vulnerabilitati in crestere. Si nu
atat derapajul inflationist din 2007 (inflatie de 6,57%) este cel care da
alerta mai sonora. Mai ingrijoratoare este deteriorarea puternica a structurii
finantarii deficitului de cont curent (investitii straine directe sub 50%
concomitent cu o crestere rapida a indatorarii externe pe termen scurt). Desi
s-ar putea spune ca bancile straine cu sucursale in Romania au interesul
funciar sa ajute Romania daca ar fi nevoie (ele stimuland totusi creditarea...).
Un deficit de cont curent de peste 13% din PIB in 2007 ne plaseaza in pluton cu
Bulgaria si tarile baltice, ca fiind tarile din UE cu cele mai mari
dezechilibre externe. Aceasta situatie trebuie judecata in contextul crizei
turbulentelor pe pietele financiare internationale. Ce era posibil ca finantare
externa nu va mai fi tot atat de lesne in 2008 si in anii ce vin.

In timp ce SUA se confrunta cu o recesiune, iar tari mari
din Uniune au de surmontat efecte ale expunerilor unor grupuri bancare fata de
piata ipotecara americana
(ce le-a cauzat pierderi foarte mari), Romania are de evitat un derapaj inflationist
accentuat si adancirea deficitelor externe. Mai ales ca avem an electoral si
presiunile asupra bugetului avand originea in populism si dispute politice
interne sunt inevitabile. Un deficit bugetar superior in acest an fata de cel
din 2007 cumulat cu o inflatie mai inalta ar fi combustia pentru pre­siuni
excesive pe leu. Riscul cel mai mare ar fi sa se piarda incre­derea in leu,
care ar putea sa aiba ca efect o conversie masiva a depozitelor/plasamentelor
din lei in valuta. Leul romanesc o fi el convertibil, dar nu este moneda de
re­zerva! Avem un sistem monetar dual (adica se pot face depuneri si se pot
acorda/contracta imprumuturi fie in moneda autohtona, fie in valuta), ceea ce
complica mult sarcina BNR de a proteja stabilitatea sistemului financiar in
cazul unei crize de incredere. Sa fiu mai explicit: daca s-ar ajunge la o
puternica inclinatie de conversie a plasamentelor din lei in valuta, iar BNR ar
incerca sa o combata prin vanzare de rezerve, aceasta actiune a Bancii Centrale
ar trebui sa aiba in vedere toata masa mo­netara, adica circa 30% din PIB -
care ar echivala cu rezervele sale totale, ce includ si aurul (trebuie retinut
ca unele dintre aceste re­zerve nu sunt propriu-zis ale BNR, fiind vorba despre
rezerve minime obligatorii); comprimarea masei monetare interne ar fi foarte
mare, ceea ce ar restrange mult si activitatea economica (am putea ajunge in
recesiune), dobanzile ar creste mult etc. Ce descriu acum este o situatie
extrema, dar nu de dome­niul SF. De aceea, o “cadere li­be­ra” (free fall) a leului trebuie evitata
(deprecierea leului din ultimele luni o consider partial necesara, fiindca
aprecierea din prima parte a anului era nesanatoasa, nesustinuta de
fuandamentalele economiei!). Este nevoie, dincolo de vorbe intelepte ale
autoritatilor, de actiuni concrete: a) o
politica monetara ferma (sugestia unora de reducere a dobanzii, in conditiile
de acum, este de neinteles...); b) o executie bugetara cu un deficit cat mai mic.
Se impune o reexaminare a cheltuielilor bugetului public. Unele dintre
veniturile bugetare pentru 2008 mi se par optimiste si cred ca trebuie sa fie
revazute; c) nu trebuie acceptate revendicari salariale mai mari de o cifra si trebuie respinsa indexarea trimestriala;
trebuie evitata cu orice pret o spirala preturi-salarii. Stiri precum mutarea
fabricii Nokia la Cluj-Napoca, ce indica interes pentru Romania ca zona pentru
investitii in productie, ar ajuta enorm in perioada ce vine. Eu sper ca si
situatia investitiei Ford de la Craiova sa fie validata de Comisia UE, intrucat
avem nevoie de asemenea investitii!


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.