Flirturi, adulter, seductie, familie secreta, hartuire sexuala. Totul, la cel mai inalt nivel. In "inima” statului francez, in lumea oamenilor politici de toate culorile. "Sexus politicus” este cartea care a desfiintat toate tabuurile politicii franceze.

Este cartea care plimba publicul prin alcovurile prezidentiale si nu numai. Parisul este - si aceasta carte o dovedeste - orasul iubirii. Pasiunea pentru sexul in afara casatoriei e mare printre politicienii francezi, cel putin daca stam sa-i ascultam pe Christophe Deloire si Christophe Dubois, doi jurnalisti din Hexagon autori ai acestei anchete pasionante, care se intinde pe 400 de pagini.

EXCEPTIA FRANCEZA. "Presedintia falica” este unul dintre capitolele acestei carti lansate in septembrie 2006 si in care Francois Mitterrand, Jacques Chirac si Valery Giscard D'Estaing sunt personaje principale. Verdictul celor doi? "Intr-un stat voyeur”, toti acestia au jonglat intre soarta Frantei, a familiilor lor si a unui "harem”, ajutati in mare parte de o presa toleranta. Este ceea ce ei numesc "exceptia franceza”.

INTRECERE IN AMANTE. "Sexus Politicus” reaminteste relatarile potrivit carora Mitterrand, un afemeiat cunoscut, s-a culcat cu aceleasi femei cu care avusesera de-a face consilierii sai apropiati, soferul si, in una dintre ocazii, Chirac. Acesta din urma este si el descris ca un veritabil Cassanova, disparand subit pentru intalniri nocturne si utilizand fonduri de stat pentru a-si duce amantele in excursii in strainatate. "Stiti cumva unde este sotul meu in seara asta?", o citeaza cartea pe sotia lui Chirac, Bernadette, intrebandu-l pe sofer in noaptea decesului printesei Diana.

MARATON. "Era un soi de concurenta intre Chirac si Mitterrand, pentru a vedea care poate avea mai multe amante. Nu stiu cine s-a aflat pe prima pozitie a podiumului, dar e sigur ca scorul era strans", a declarat Dubois. "Era pe punctul de a face sa basculeze o intreaga cariera a unui viitor presedinte, care, pentru ea, era pe puctul de a divorta. Asta se intampla acum 30 de ani. Aceasta femeie <> a pastrat mai multe poeme semnate de <>. Pe o etajera, pastreaza si cartea <>, ofeta de <>. In anii 70, Chirac o iubea, Mitterrand a consolat-o”, o descriu autorii cartii pe cea care a fost motiv de concurenta intre cei doi sefi de stat.

CU DOUA FETE. "Toti acesti politicieni se prezinta ca indivizi cu o viata curata, insa, in acelasi timp, aproape toti sunt niste fustangii", a declarat Christophe Dubois, coautor al cartii, alaturi de Christophe Deloire. "Acesta este un domeniu care nu a mai fost explorat. Era tabu. Le-am desfiintat tabu-ul cu complicitatea altor politicieni", a declarat el, precizand cate dintre persoanele din carte au discutat benevol despre afacerile lor amoroase.

Citeste si:

PUTEREA, AFRODISIACUL ABSOLUT. Autorii cartii au declarat ca au verificat amanuntit povestile din carte si detin materiale scrise ca probe. Cu toate acestea, politicienii francezi nu aveau foarte multe motive sa se teama, avand in vedere traditionala indiferenta din aceasta tara in privinta scandalurilor sexuale. Un presedinte francez a murit in bratele amantei, Napoleon a avut o legatura cu Josephine iar, in momentul in care Mitterrand a dezvaluit inainte sa moara ca are o fiica nelegitima, reactia generala a fost :"Si ce daca?". "Este o traditie in randul politicienilor francezi sa imbine setea de putere cu pasiunea pentru femei. Promiscuitatea sexuala pare sa mearga mana in mana cu succesul politic", a declarat Dubois. Tonul cartii este unul din genul care sa nu provoace scandal in Franta. Este o carte care a fost perceputa drept ceea ce este: o carte de analiza si de perspectiva asupra unui subiect sensibil nemaiabordat pana atunci. A presupus doi ani de munca, peste 200 de persoane chestionate.

Mazarine si Anne Pingeot, fiica ilegitima si mama ei, amanta presedintelui Mitterrand CITATE DIN "SEXUS POLITICUS”
"Sankt Petersburg. Primiti la Academia Polara din oras, reprezentantii Frantei asistau la un spectacol oferit de tineri echimosi, care recita poeme. La un moment dat, Chirac isi pune ochelarii pe nas. Pierre Moscovici, care era ministru delegat, insarcinat cu Afacerile Europene, ii murmura presedintelui:<> Chirac ii raspunde instantaneu: <>”

"Timp de circa patru ani, intre 1983 si 1986, celula instituita de Francois Mitterrand, care trebuia sa prinda teroristi si traficanti de arme, de fapt spiona sute de oameni, personalitati, jurnalisti, avocati si chiar pe actrita Carole Bouquet. Autorizatiile au fost date fara nici un control. S-a facut exces de zel si pana si conversatiile sotiei premierului din acea vreme au fost inregistrate. Pentru ca sunase persoane ale caror telefoane erau puse sub ascultare! (...) De ce aceasta desfasurare de forta? Pentru protejarea vietii private a presedintelui. Francois Mitterrand a reusit sa ascunda secretul. Abia dupa 20 de ani au auzit francezii vorbindu-se despre Anne Pingeot.”

"Presedintele urmarea indeaproape viata femeilor care au contat pentru el, dar era capabil si sa se intereseze de viata sentimentala a soferului sau, Pierre Tourlier. Acesta din urma marturiseste:<<In masina, Mitterrand ma intreba deseori:<>”. In ziua in care Tourlier il anunta ca si-a gasit inima-pereche in cadrul personalului de la Elysee, presedintele i-a raspuns:<>”.

Franta - Romania: Doua secole de prietenie