Nu ma intrebati daca Sorin vine (sau ramine) in Trustul Realitatea-Catavencu, ca nu stiu. Spre rusinea mea, domnul Sorin nu ma suna niciodata sa-mi spuna ce mai pune la cale.

Spre deosebire de colegi mai vechi de presa bucuresteana, eu nu prea-l cunosc pe omul Sorin Rosca Stanescu. Singura ocazie in care imi puteam da coate, eventual, cu el a fost acum mai bine de 10 ani, intr-o deplasare de trei zile in Statele Unite cu ocazia unui summit NATO (se implineau 50 de ani de la infiintare) la care participau alaturi de delegatia oficiala a Romaniei si o mina de ziaristi autohtoni. Ce-am retinut atunci din personajul Stanescu au fost mai ales tendinta accentuata spre epatare (alaturi de nea Horica Alexandrescu facea legea in avionul prezidential) si totala indiferenta fata de evenimentul pentru care ne deplasam peste Ocean. Timp de o zi, in capitala SUA se adunase atunci, citeva ore bune chiar in aceeasi cladire, cel mai mare numar de sefi de stat si de guvern din intrega istorie, iar Romania astepta cu sufletul la gura un cit de mic semn ca va prinde primul val de aderare la organizatia nord-atlantica.

Il cunosc insa destul de bine pe Rosca Stanescu in calitatea sa de ziarist si sef de gazeta si, o spun fara rezerve, din acest punct de vedere, prestatia sa m-a lasat mai degraba indiferent. Si nu cred ca-s eu cel defect daca ma mir acum de cita pasiune a reusit sa stirneasca stirea ca cel supranumit „Nasul" paraseste „Ziua", ziarul pe care l-a infiintat in 1994. Doua sint, cred, motivele care-i fac in schimb pe multi sa priveasca aceasta miscare drept un eveniment de proportii. Unul e cel ce tine de proximitatea personajului, al doilea de istoria recenta a publicatiei pe care o mai conduce pina la finele lunii. Cei care au avut de-a face cu el, direct sau indirect, tind sa supraestimeze intimplarea cu plecarea de la „Ziua" prin prisma sentimentelor pe care le nutresc fata de personajul Rosca. Urit, dispretuit, invidiat si, probabil in putine dintre cazuri, admirat, Nasul nu prea putea lasa indiferent pe nici unul dintre cei, foarte multi din zona presei, dar nu numai, care i-au fost prin preajma o perioada mai lunga sau mai scurta de timp sau cu care s-a inhaitat la un moment dat. Din a doua categorie de exaltati (nimic peiorativ, va rog sa ma credeti) fac parte cei, de data asta incomparabil mai multi, care vad in fondatorul „Ziua" pe unul dintre marii dusmani ai lui Basescu, si acest lucru e, din punctul lor de vedere, de netolerat. Adevarul meu in cazul Rosca-pleaca-de-la-„Ziua" e urmatorul: ei, si? Din punctul meu de vedere, Sorin Rosca Stanescu e prototipul a ceea ce voi defini in continuare drept tintar de presa. E acel ziarist, de regula sef sau sefulet peste o publicatie, care face presa in primul rind pentru a se capatui rapid. Iar formula, pe care e drept ca personajul de care vorbim a forjat-o pina la stadiul de meserie in sine, e biziiala insistenta si tenace in urechile celor, oameni de afaceri, politicieni, institutii de stat, vulnerabili la un moment dat, predispusi sau considerati ca atare, la un „business" profitabil pentru ambele parti. Uneori merge cu vorba buna, alteori, adica de regula, cu biciul. Nimic nemaipomenit. Daca nu era Rosca, era altul de anvergura lui sau altii, mai multi si mai mici, pentru ca, vorba aia, piata o cerea oricum. Atit timp cit in Romania va exista o cerere de biziiala in jurul sacului cu parale (uni-i zic santaj, dar eu inca n-am dovezi pentru instanta) va exista si o oferta. Iar SRS, inainte de a fi ziarist sau critic de-ai lui Basescu, e un mare negociator. Poate cel mai bun de pe aceasta piata atit de sofisticata. Asta-i meseria lui de baza si singura in care conteaza cu adevarat. In presa ca atare e doar un tintar.