Jerome Kerviel, de 31 de ani, trader la Societe Generale este cel care facut o paguba de 4,9 miliarde de euro bancii. “Omul cel mai cautat din Franta” este descris in termeni confuzi in presa. A fost prezentat cand “nebun”, cand “un mic geniu al informaticii”. Daniel Bouton, presedintele director general al bancii i-a atribuit lui Kerviel responsabilitatea fraudei, numindu-l “escroc”, “fraudator”, “terorist”. Alte publicatii au scos la iveala o poveste simpla. Aceea a unui copil din Pont-l'Abbe din Bretagne. El a devenit “cadru bancar” la Paris in 2000, dupa un masterat in finante la Univerditatea Lyon-II. “Omul de cinci miliarde” era un linistit, reflectiv, un pic rezervat. La Paris, colegii sai confirma profilul unei personalitati sterse. “Vorbeste putin, raspunde doar prin da sau nu la intrebari”, a comentat unul dintre acestia. Acest tehnician a promovat pana la a ajunge trader, fiind mereu absorbit de munca sa. Anturajul sau a spus ca n-a avut nici o zi libera in ultimele opt luni. Potrivit lui Daniel Bouton, care nu crede ca Kerviel a avut vreun complice, suspectul n-a facut nici un profit personal din actele sale. Acum risca pana la cinci ani de inchisoare.

FILMUL FRAUDEI. Potrivit Reuters, traderul a deschis in 2007, mai multe pozitii pe contracte futures. Cand pierderile sale au crescut, a incercat sa isi acopere pierderile, intrand ilegal in sistemele de computere ale bancii. In 18 ianuarie, actiunile SocGen au scazut cu 8,2%, fiind banuite speculatii. Tot la data de 18, International Herald Tribune, spune pe site-ul sau ca Christian Noyer, Guvernatorul Bancii centrale franceze, ca institutia supravegheaza mai multe banci, dintre care una este SocGen. Banca Frantei, mai tarziu va nega chiar ca Noyer a dat aceasta declaratie. Tot in acea seara, un angajat al bancii observa ca una dintre tranzactiile SocGen a incalcat limitele de suma. Acesta suna la un broker, unde aparent SocGen ar fi facut tranzactia, insa aceasta companie nu are nici o inrtegistrare a tranzactiei. In zilele de 19 si 20 se investigheaza tranzactiile suspecte, care duc spre Kerviel. Traderul este chestionat de catre conducerea bancii. Bouton mai spune ca va informa Guvernatorul Bancii Frantei si pe seful Bursei pariziene cand afla de situatie. Dupa ce reprezentantii bancii il chestioneaza, i se comunica faptul ca va fi dat afara. SocGen, insa, esueaza in a-l da pe mana politiei. La data de 21 ianuarie, cand angajatii revin la munca dupa sfarsitul de saptamana, SocGen decide sa lichideze pozitiile deschise de Kerviel. Dar decizia de a inchide pozitiile in momentul cand bursele mondiale erau pe pierdere face ca banca sa piarda si mai multi bani decat intr-un mediu normal. La 22 ianuarie, Fed, Banca Centrala Americana decide sa taie dobanda de referinta cu 0,75%. Mai tarziu a spus ca nu era la curent cu situatia bancii franceze. Ziua urmatoare, actiunile SocGen mai scad o data, cu 4,2% de data asta. Speculatiile de pe piata arata ca unii bancheri de top ai bancii franceze au parasit deja institutia financiara. 24 ianuarie, ora 7:00 GMT ­ banca franceza anunta o pierdere de 4,9 miliarde de euro. Se mai spune ca Bouton si Jean Pierre Mustier, seful diviziei de investitii si-au prezentat demisiile, dar acestea n-au fost acceptate. La ora 10, GMT, se tine o conferinta de presa despre frauda. Abia la ora 15:25 GMT, se anunta ca traderul vinovat este Kerviel. La ora 18:21 GMT, o sursa din FED precizeaza ca Banca Centrala din SUA nu stia de situatia SocGen cand a redus dobanda. 25 ianuarie ­ nu se cunoaste unde este Kerviel.