Ma tot intreb de ceva timp de ce romanul obisnuit a ajuns sa-si urasca uneori cu atata vehementa tara, incat sa accepte un autoexil pagubos printre sobolanii taberelor de refugiati de la Roma, de ce politicianul isi ascunde banii „comisionati” in conturi din strainatate, intrerupand astfel circuitul natural al economiei nationale, de ce omul de afaceri are de regula pornirea de a pacali fiscul, de ce ne privim intre noi cu atata suspiciune, de ce ne este rusine cand intalnim alti romani la shopping prin Viena, de ce beligerantii grupurilor de interese fac spume la gura, posedati de demonul discordiei, de ce tara asta cu munti infipti in cer, mare blanda, femei frumoase si mere dulci mi se pare de cele mai multe ori o imensa carpa murdara si peticita? Ce resort interior ne face pe cei mai multi dintre noi sa dusmanim, sa ne dispretuim, sa fim intoleranti chiar si cu cei dragi? De ce ne comportam atat de distructiv fata de familie, comunitate si, mai ales, de ce notiunea de patrie a devenit atat de patetica si jenanta. De ce unii intelectu ali se satura ciclic de Romania, de ce...