O pasiune de-o viata
Marian Zoltan nu este un inadaptat ciudat care isi defuleaza intr-un hobby neobisnuit neimplinirile profesionale. Dimpotriva. Are in spate o lunga si frumoasa cariera de procuror si de cadru universitar. A ramas, insa, mereu fidel pasiunii sale din adolescenta. Totul a inceput in 1960. Marian Zoltan isi aminteste: "Eram in liceu si toata lumea colectiona cate ceva: timbre, servetele, cutii de chibrite... Unii dintre prietenii mei adunau fotografii cu actori celebri. Cum intotdeauna m-a interesat politica, am hotarat sa scriu unor politicieni de prim rang."
Marian Zoltan avea doar 13 ani si locuia cu familia in micuta localitate Csenger, la doar cativa kilometri de Satu Mare. El povesteste: "Ungaria era o tara comunista, asa ca primele mele scrisori le-am trimis unor lideri din lagarul socialist. Am fost incantat cand am primit inapoi fotografii semnate de Janos Kadar din Ungaria, de Walter Ulbricht din RDG si de Gomulka din Polonia. Mai tarziu le-am scris Arhiepiscopului Makarios din Cipru, lui Norodom Sihanouk din Cambodgia si lui Bourgiuba din Tunis. Toti au avut amabilitatea sa raspunda unui baietel de 14 ani din Ungaria."
Din galeria comunistilor romani: Ion Gheorghe Maurer, Elena si Nicolae Ceausescu Autografe primejdioase
In anii regimului comunist, hobby-ul lui Marian Zoltan nu era nici usor de satisfacut, nici lipsit de riscuri. Ca peste tot in Europa de Est, autoritatile monitorizau corespondenta si nu vedeau cu ochi buni contactele cu strainii. Mai ales cele cu lideri occidentali! "Uneori eram invitat la postul de politie, unde eram avertizat sa nu mai trimit scrisori anumitor politicieni" - isi aminteste Marian Zoltan. Dupa o astfel de epistola adresata presedintelui Statelor Unite, tatal micutului colectionar a fost chemat de autoritati si somat sa-si convinga fiul sa-si bage mintile in cap. "Sunt sigur ca unele dintre scrisorile mele au fost interceptate si nu au ajuns niciodata la destinatar" - remarca Marian Zoltan. Asa s-a intamplat cu corespondenta adresata, dupa 1968, lui Alexander Dubcek, liderul "Primaverii de la Praga". "Probabil ca serviciul de securitate ceh se saturase de insistentele mele, fiindca in final am fost avertizat sa incetez; evident ca nu m-am conformat" - explica dr. Zoltan. Tenacitatea sa a fost in cele din urma rasplatita: "Pana la urma, Dubcek a primit una dintre scrisorile mele si mi-a raspuns".
Colectionarul isi aminteste la ce subterfugii a fost nevoit sa recurga pentru a obtine un autograf de la Augusto Pinochet. Controversatul lider chilian, aliat de nadejde al americanilor in timpul Razboului Rece, nu era, desigur, cu personaj simpatizat in lagarul socialist.
In 1975, Marian Zoltan a avut norocul sa petreaca o luna in Anglia, in casa unor prieteni. A profitat de ocazie, pentru a-i scrie lui Pinochet, rugandu-l sa-i trimita acolo mult doritul autograf, pana la data la care urma sa se intoarca in tara. Colectionarul povesteste: "Am fost foarte bucuros sa primesc fotografia, pe care liderul chilian mi-o dedicase personal. Ma temeam, insa, sa nu fie descoperita la controlul vamal. Am ascuns-o pe fundul valizei, sub ciorapi, dar am avut emotii pe tot parcursul calatoriei cu trenul. Am reusit, insa, sa o aduc acasa."
Greu de dobandit
Dupa 1990, asemenea precautii nu au mai fost necesare. Hobby-ul lui Marian Zoltan incetase sa intereseze autoritatile. Ceea ce nu inseamna, neaparat, ca ravnitele autografe au devenit usor de obtinut. "Uneori, pentru o fotografie semnata am fost obligat sa astept 10, 15 ani, sau chiar mai mult" - explica infatigabilul colectionar. El povesteste: "Sultanului din Brunei i-am scris pentru prima oara in 1979. Am reusit sa obtin autograful lui abia anul trecut. Am asteptat, deci, pentru el 36 de ani!"
Dificil de obtinut a fost si autograful regelui Hassan al Marocului. Marian Zoltan povesteste: "I-am scris de multe ori, dar nu mi-a raspuns niciodata. Auzisem ca nu semneaza niciodata autografe, pentru nimeni."
Apoi, in 1990, dr Zoltan a citit intamplator un interviu al Regelui Simeon al Bulgariei. Printre altele, acesta vorbea despre prietenia lui cu Regele Marocului. Simeon coresponda, de aproape doua decenii, cu colectionarul maghiar. Isi trimiteau reciproc felicitari in fiecare an, cu ocazia sarbatorilor de iarna. Asa ca Marian Zoltan i-a scris, rugandu-l sa-i puna o vorba buna pe langa monarhul marocan. "O luna sau doua mai tarziu, am primit o foarte frumoasa fotografie color, semnata personal de Regele Hassan; adaugase si niste urari de bine" - isi aminteste colectionarul.
Aproape la fel de dificil de dobandit s-a dovedit autograful Imparatului Hirohito al Japoniei. Se stia ca nici acesta nu acorda asemenea favoruri unor persoane particulare. Marian Zoltan nu s-a descurajat. Si a gasit solutia: "In urma cu multi ani, un sef de stat maghiar a intreprins o vizita la Tokio si a inaintat rugamintea mea direct Imparatului".
Autografe dificil de obtinut: Pinochet, Hirohito, Hassan al Marocului si "Cei 7" Riscantele autografe colective
Marian Zoltan marturiseste ca favoritele sale sunt fotografiile de grup, iscalite de toate personajele celebre imortalizate in ele. Este in mod special mandru de o poza din anii '70 cu "cei sapte mari lideri ai Occidentului": presedintele SUA Jimmy Carter, francezul Giscard d'Estaing, cancelarul german Helmut Schmidt, premierul canadian Pierre Trudeau, premierul britanic James Callaghan, Fukuda Takeo din Japonia si Giulio Andreotti din Italia.
A durat, insa, trei ani pana cand dr. Zoltan a reusit sa stranga toate semnaturile pe aceeasi fotografie, plimbata, pe rand, in sapte tari diferite. Si de doua ori in Statele Unite. Prima oara, dupa o asteptare de cateva luni, poza se intorsese nesemnata de Jimmy Carter. "Am recurs la o mica smecherie", isi aminteste colectionarul. El explica: "Am trimis fotografia celorlalti lideri politici si, abia dupa ce au semnat-o toti, am mai expediat-o odata in SUA. Stratagema a dat rezultate. Vazand ca toti ceilalti au iscalit, presedintele Carter a semnat si el."
Autografele colective sunt, insa, cele mai riscante, fiindca fotografia se poate pierde la oricare dintre destinatari. Mult timp si enorme eforturi s-ar risipi atunci in van.
Caleidoscop istoric
Cu rabdare si tenacitate, colectia lui Marian Zoltan a devenit din an in an mai bogata si mai variata. Pe langa lideri politici, a inceput sa cuprinda si conducatori spirituali, dar si o bogata galerie aristocratica. Simpla parcurgere a listei celor peste 1400 de nume este interesanta, prilej de meditatie cu privire la diversitatea personajelor care, intr-un fel sau altul, si-au pus amprenta asupra istoriei contemporane.
Ii regasim pe Ioan Paul al II-lea si pe maica Tereza, alaturi de dictatori despotici ca Enver Hodgea, Fidel Castro sau sangerosul Bokassa, autoproclamatul Imparat al Africii Centrale. Langa cei mai puternici oameni ai lumii - ca presedintele american Harry Truman, si omologul sau sovietic Leonid Brejnev, cancelarul german Konrad Adenauer sau liderul chinez Deng Xiaoping - figureaza si personaje minore, cum ar fi regele Letsie al III-lea din Lesotho sau imparatul Haile Selassie of Ethiopia.
Din colectie nu lipsesc nici reprezentantii Romaniei. Inainte de 1990, Marian Zoltan a reusit sa obtina autografele lui Nicolae si al Elenei Ceausescu, dar si pe cel al lui Ioan Gheorghe Maurer si Gheorghe Apostol. Toti presedintii si premierii postdecembristi au raspuns cu amabilitate cererii colectionarului maghiar. Acesta este, insa, in mod special mandru de autografele Regelui Mihai si Reginei Ana, pe care fiica sa a reusit sa i le aduca, anul trecut, dupa o vizita la Alba Iulia.
Care sunt autografele pe care si le doreste acum cel mai mult Marian Zoltan? Desigur, cele mai greu de obtinut. Colectionarul incearca de mult sa obtina iscalitura Imparatului Akihito al Japoniei si pe cea a regelui tailandez Bhumibol Adulyadej.
Impresionanta colectie a lui Marian Zoltan a fost pentru prima data prezentata publicului la Debrecen, in 2006. Intitulata "Sub semnatura liderilor lumii: de la Truman la Sultanul Omanului", expozitia a fost inaugurata de fostul presedinte maghiar Matias Szuros. O a doua expozitie a avut loc, anul trecut, la Budapesta.