Autorul volumului „Orasul si stilpul", pe care Cotidianul vi-l ofera saptamina viitoare, a scris zeci de eseuri si romane impotriva conservatorismului american.

Unic copil, Gore Vidal s-a nascut intr-o familie a contrariilor: daca tatal sau a fost directorul Departamentului de Comert al Biroului de Comert Aerian in timpul administratiei Roosevelt, mama sa a fost o actrita alcoolica. Aventuroasa viata a acesteia, care a performat pe scenele Broadway-ului, a trecut in revista mai multe casnicii si o relatie lunga cu nimeni altul decit Clark Gable. Destinul scriitorului a imprumutat ceva din rigoarea tatalui si un strop din spiritul aventurier al mamei, printre relatiile sale numarindu-se si un episod alaturi de romanciera Anais Nin, pe care el il descrie in volumul de memorii „Palimpsest", iar ea in jurnalul sau.

Gore Vidal si-a inceput cariera literara de la 19 ani, cind a publicat romanul „Williwaw", bazat pe elemente 0autobiografice, cu un stil axat pe conventiile realismului care i-a adus un succes previzibil. Nu de aceeasi reactie a avut parte si romanul „Orasul si stalpul", care pleda in favoarea homosexualitatii si era dedicat in mod misterios lui „J.T". Ostilitatea pietei literare dupa acest volum a fost atit de puternica incit scriitorului bisexual nu i-au mai fost recenzate in „The New York Times" urmatoarele cinci romane. Cum cartile sale se vindeau din ce in ce mai prost, Gore Vidal a inceput sa scrie scenarii de teatru si de film, dintre care „The Best Man" si „Visit to a Small Planet" s-au bucurat de un succes considerabil atit pe scenele Broadway-ului, cit si pe marile ecrane.

Abia in anii ’60 scriitorul a inceput sa se bucure de simpatia cititorilor pentru noile sale romane: „Julian" si „Washington, D.C.". In pofida preferintelor sale, Vidal este mai apreciat ca eseist decit ca romancier. Criticul John Keats l-a supranumit „cel mai bun eseist al secolului XX", iar scriitorul Martin Amis, reputat pentru aciditatea sa, aprecia ca „Vidal se pricepe cu adevarat la eseuri... este cultivat, amuzant si are un simt critic exceptional". De-a lungul celor sase decenii de activitate literara, Vidal a scris eseuri cu subiecte extrem de variate: socio-politice, sexuale, istorice si de factura literara. In 1993 a fost recompensat cu National Book Award pentru colectia de eseuri „United States". Printre cele mai cunoscute pamflete scrise de el se numara „Perpetual War fot Perpetual Peace", „Dreaming War: Blood for Oil and the Cheney-Bush Junta" sau „Imperial America", in care critica expansionismul american, securitatea nationala si administratia curenta. Totusi, Vidal a fost consacrat indeosebi ca sustinator al revolutiei sexuale. Volumul „Sexually Speaking: Collected Sex Writings" reuneste eseuri culturale si literare care pot fi citite si ca o campanie solida impotriva atitudinii conservatoare a Americii fata de problemele sexuale, mostenita pe filiera iudeo-crestina. Concret, Vidal este un sustinator fervent al feminismului, pornografiei si mai ales al fluiditatii identitatii sexuale.