A participat efectiv la Re­vo­lu­tia din '89, fiind cel care
a des­chis emisiunea din 22 de­cembrie 1989 la Radio Ro­ma­nia (unde fusese “transferat”
din TVR, in urma refu­zu­lui deschis, in 1987, de a face emisiuni cu si despre
Ceausescu). Alexandru Mi­ro­nov implineste maine 66 de ani.

“Nu cred in destin. Destinul si-l face omul singur. Eu sunt
dintr-o familie de refugiati plecata din Basarabia in 1944. Parintii mei au trait
din ce averi au putut sa care cu ei vanzand unele si altele. Am putut sa invat
limbi straine, sa ma pregatesc. Am nimerit la un liceu foarte bun din Craiova. Am invatat
limbile straine la timpul potrivit, am apucat toate oportunitatile pe care viata
mi le-a trecut prin fata. Perioada in care am fost consilier la Cotroceni a fost
extrem de dificila. Societatea era gata sa explodeze din nou, erau mii de forte
amestecate, iar eu, pentru ca sunt basarabean, am vrut pace. L-am ajutat pe Ion
Iliescu sa castige alegerile. Pentru mine, Ion Iliescu era atunci garantul pacii.
Poate ca nu trebuia sa stea atat de mult cat a stat, dar atunci el a fost
foarte important pentru Romania. Cea mai mare realizare din acea perioada a
fost ca am stat cu pieptul in fata, si in anii aceia, '90-'94, Ion Iliescu a facut
ca viata sa intre in normal si sa fim in situatia in care suntem acum. Ca
ministru al Educatiei si Tineretului am pornit programe nationale de educatie.
Am oprit privatizarea stadioanelor, salilor de sport, hotelurilor de tineret,
am pus mana pe baietii foarte lacomi, care se repezisera atunci si, ajutat de
cole­gul meu Nicolae Marasescu, am stabilizat lucrurile. Infiintasem atunci
ceva ce mergea foarte bine, Calatoria
Premiantilor. 13.000 de elevi au vazut lumea, au adus-o acasa la ei. Mi-am inchipuit
ca Partidul Parintilor, cel mai important partid din Romania, o sa continue sa
introduca elementul asta de valoare. A mai mers un an, doi, trei dupa plecarea
mea, si apoi s-a stins. E pacat ca s-a stins, pentru ca va­loarea trebuie rasplatita!

Momentul 22 decembrie 1989 a fost foarte important. Am reusit
sa conving soldatii, plutonul de executie sa se dea la o parte din intrarea de
la Radio si sa ne lase sa pornim emisiunile noi ale Radioului. Faptul ca s-au
salvat vieti ma cutremura si acum. Este momentul pe care nu o sa-l uit niciodata,
fireste alaturi de momentele in care copiii mei au aparut pe lume.

Daca as putea reintoarce timpul, as fi stiut pe cine trebuia
sa dam la o parte in '89. As fi stiut sa bat cu pumnul in masa impotriva
hre­bengiucilor de toate categoriile cu notorietate si chiar autoritate. Asa ar
fi venit o lume noua, o lume tanara, ar fi venit intelectualii mai repede decat
toti smecherii care s-au asezat si sunt acum prin partide si prin Parlament.”

Citeste si:

Realizare

“Am putut sa ajung la
premiantul Nobel, Muhammad Yunis din Bangladesh, desi ministrul Educatiei de
acolo ma asigurase ca nimeni nu poate sa ajunga la el. Cu o zi inainte fusese Bill
Clinton, iar a doua zi m-a primit si pe mine”

Alexandru Mironov