In 10 internari prin spitale, totalizand peste 6 luni de imobilizare la pat, el a fost in pericol de moarte, medicii incercand de 5 ori sa ii amputeze piciorul stang

DEBUTUL. Imbracat in trening si cu geaca de fotbalist pe el, in culorile lui Dinamo, pare ca este iesit de pe terenul de antrenament. Suplu, vioi, cu privirea agera, nu tradeaza in nici un caz suferinta care il macina pe dinauntru pe Viorel Turcu, fostul atacant al anilor 90 la echipe cu firma din fotbalul nostru, printre care F C Arges, Steaua, Dinamo sau FC Olt Scornicesti. A fost component al echipei de aur a lui FC Arges si coleg cu regretatul Gicu Dobrin. A debutat, in 1978, la o partida cu FC Bihor, un meci care pe care. Daca argesenii obtineau victoria sau un egal, ei deveneau campioni, iar bihorenii retrogradau in liga a doua. A intrat in minutul 6o si, doua minute mai tarziu, a egalat din pasa lui Dobrin. Pana la urma, bihorenii au castigat cu 2-1 si s-au salvat de la retrogradare, iar argesenii au pierdut titlul la golaveraj in fata Stelei.

CAMPIONUL. Anul urmator, FC Arges a devenit campioana, cu tehnicianul Florin Halagian la timona, avandu-i colegi, printre altii, pe Cristian, Speriatu, Barbulescu, Chivescu, Stancu, Carstea, Olteanu, Radu II, Iovanescu, Toma, Eduard, Ralea, Moiceanu, M. Zamfir, Dobrin, Iovanescu, Tulpan, Ignat, Baluta, Nica.” Nu era ca acum, la castigarea campionatului, am primit doar 5000 lei. Imi amintesc ca prim secretar era Constantin Sarbu, iar noi am facut un banchet de numai 2 ore. Masa ca la cantina, cand unii dintre noi au mai vrut cate o bere, ni s-a spus simplu ca atata e in pachet. In schimb, pe strada lumea era inebunita. La Gaesti, drumul era blocat de lume cu gascani in brate, care nu ne mai lasau sa trecem. A trebuit sa parasim soseaua si am luat-o pe autostrada spre Pitesti, dar nu pe sensul nostru, ca era blocat de autoturismele ce veneau de la meci si ne asteptau, ci pe contrasens. Asa am mers pana la Pitesti, unde lumea era cum a fost la revolutie in actuala piata Vasile Milea”, isi aminteste fostul golgeter.

BULETIN. In acele vremuri nu se putea intra in orasele mari, care erau cu circuit inchis, iar Viorel Turcu, originar dintr-o zona limitrofa orasului, putea sa astepte mult si bine pana sa aiba documentul de Pitesti. Stiind acest lucru, Viorel a semnat pentru Steaua, echipa care, cu un an inainte, ii inregimentase pe Petcu, Duckadam, Radu II, Barbulescu sau Bumbescu.”Steaua mi-a oferit un apartament in care stau si acum si suma de 30000 de lei. Am semnat cu echipa militara la clubul din Scornicesti, acolo unde Al. Constantinescu, poreclit Koppa, Dan Silvasanu si Bebe Barbu, cei din conducerea lui FC Arges, erau siguri ca nu suntem spionati de cineva”.

CaINE ROSU. La Steaua i-a avut ca antrenori, in 1982, pe Constantin Cernaianu si Gheorghe Constantin, dupa care a venit Florin Halagian.Un an mai tarziu,Viorel Turcu a fost chemat, impreuna cu regretatul Ion Alexandrescu, la ministrul apararii de atunci, Ion Olteanu, care il avea alaturi pe fratele dictatorului, Ilie Ceausescu.” In cabinetul ministrului am fost trimis sa joc la Dinamo, sa ajut clubul din Stefan cel Mare. Olteanu l-a contactat la telefon pe Tudor Postelnicu, care mi-a spus ca trebuie sa fiu onorat ca din toata tara am fost tocmai eu ales sa joc la ei. Eu aflasem intre timp ca au vrut sa il aduca de la Craiova pe Rodion Camataru, dar Cami nu a vrut. Asa am ajuns sa joc la Dinamo un tur, mi s-a propus sa raman definitiv acolo, dar am refuzat. A fost o faza tare atunci, dupa ce ne-am inteles, generalul Diaconescu mi-a spus sa las telefonul de acasa la club, pentru a fi contactat in caz de urgenta. I-am raspuns simplu ca nu aveam. In 24 de ore aveam telefon instalat acasa, cu fir aerian, caci zona nu era cablata. Cine mai stie ca in acesle vremuri se astepta si peste 10 ani pentru o aprobare de telefon”.

Citeste si:

BOIERIE. Revenit de la Dinamo inapoi la Steaua, Viorel Turcu a ales apoi sa joace la FC Olt Scornicesti.”Mielu Voica si Tache Macri au fost cei doi tehnicieni pe care i-am avut acolo. Lica Barbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceausescu, se preocupa sa nu ne lipseasca nimic in acele vremuri grele. Steaua sau Dinamo nu aveau conditiile pe care le aveam noi la Scornicesti. Printre cei care au avut asemenea conditii s-au numarat: Gherasim, Stangaciu, Ciurea, M. Zamfir, Mirea, Catoi, Laurentiu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Eftimie, Pena, Leta. Ce sa va spun, atunci cand semnai cu ei, automat, se inmanau cheile de la apartament, care era complet mobilat. Eu chiar mi-am exprimat parerea despre mobila pe care o aveam, ca nu imi placea culoare ei, si a doua zi aveam mobila noua in casa, natur, asa cum imi placea mie. Nu vorbesc de benzina sau alte produse pe care tot romanul contemporan acelor vremuri le visa noaptea, iar noi le aveam la discretie!”, rememoreaza Turcu acele vremuri.

FIARA. "Eram la Steaua, ne pregateam pentru finala Cupei intercontinentale , de la Tokyo, cu River Plate. Am fost chemati atunci, inainte de plecare, la Ilie Ceausescu. Eram cu totii emotionati de ce avea sa urmeze in tara soarelui rasare, iar fratele dictatorului ne-a spus ca urma sa primim un Oltcit nou si o prima de 100000 lei. Dupa care Ilie Ceausescu a inceput sa ne dea indicatii., si-a inceput el expozeul, moment in care Marius Lacatus l-a intrerupt. , a suplimentat Fiara bugetul nostru. La scorul de 0-0, la toate promisiunile facute de Ilie, s-a mai facut o suplimentare, a lui Valentin Ceausescu, dar, din pacate, nu am mai ramas decat cu diurna de 500 de dolari promisi, caci golul valabil inscris de Belodedici a fost anulat aiurea de arbitru”, spune Viorel.

CALVARUL. "La 35 de ani, pe cand eram antrenor- jucator la Scornicesti, mi s-a descoperit un chist la coada pancreasului. Am fost operat la Spitalul Militar din Bucuresti si sfatuit sa abandonez activitatea competitionala, caci putem sa mor daca eram lovit de cineva, in acea zona, in timpul meciului. Dupa operatie am facut diabet chimic si supus, timp de 3 luni, unui regim extrem de sever pentru ca operatia sa se inchida. In anul 2005, in timp ce mutam niste mobila prin casa, aceasta mi-a cazut pe picior. Nu m-am dus imediat la doctor, ci dupa 3 saptamani, atunci cind durerile devenisera insuportabile. Cazusem rau de tot in groapa, mai aveam nitel si se punea pamant peste mine. Am fost operat ulterior de 4 ori la Spitalul de Urgenta Militar Agripa Ionescu. In ciuda operatiei, la infectia de pe calcaneu nu se gasea antibioticul care sa imi opreasca infectia. Am fost mutat la Spitalul de Boli Infectioase Matei Bals, unde s-a constat ca oasele fusesera sudate gresit. Am stat 1 an de zile cu rana deschisa la talpa piciorului. Sase luni am stat in spital cu piciorul atarnat de aparate. Caci nu puteam sa il pun pe pamant. In final, cand s-a inchis cat de cat, am fost pensionat pe caz de boala, cu o pesie de 3,3 milioane pe luna”, rememoreaza cel care, altadata era spaima portarilor.

PERICOLUL. "Am avut in total 10 internari in spitale, cu peste o jumatate de an stat in pat. Aveam piciorul bustean, eram anemic in ultimul hal, aveam venele sparte de atatea perfuzii si analize si nu mai aveam nici o speranta. La Spitalul Militar am fost sfatuit de mai multe ori sa imi taie piciorul si sa scap de griji. M-am tinut tare, chiar daca a fost groaznic de dureros si nu mai aveam nici o speranta. M-au sustinut profesorul doctor St.Luchian si profesorul Ion Caruntu , care mi-au spus sa am rabdare si sa nu plec din spital pana nu e totul in regula. Cand in Bucuresti erau 45 de grade afara, eu stateam intr-un pat de spital, cu piciorul atirnat de scripeti si imi blestemam zilele. Cum nu mai aveam la ce sa ma gandesc, am ajuns la concluzia ca oi fi fost blestemat de vreun portar pe care il umilisem sa ajung in halul asta”, face haz de necaz fostul atacant, care acum merge normal, dar cu mare greutate.