Rusia si Bulgaria conveneau realizarea unei conducte de gaz metan care sa mearga de la Novorossiisk, pe sub Marea Neagra, pana la Burgas. Doi ani dupa ce Europa se pomenea in pana din cauza ca principalul sau furnizor, Rusia, isi folosea robinetele ca pe o arma contra Ucrainei, doua proiectate conducte submarine, la nord cea baltica, la sud - cea pontica, schiteaza acum incercuirea energetica a continentului in favoarea Kremlinului.
In Romania, tonul general al comentariilor pe aceasta tema a variat intre "de ce nu noi?" si "ce ne facem, fetelor!". "De ce nu noi?" e o intrebare puerila. Dincolo de faptul ca presedintele Romaniei nu a incetat sa intarate autoritatile de la Moscova, Romania nu avea oricum loc in tentativa de santaj energetic a presedintelui Putin, pentru bunul motiv ca, spre deosebire de Bulgaria, este ea insasi posesoare a unor surse de gaz metan. Daca la asta adaugam si neincrederea funciara a romanilor fata de Rusia, inca perceputa ca eliberator pravoslavnic in Bulgaria, avem tabloul complet: presedintele Putin n-ar fi putut afirma la Bucuresti ca tarile noastre sunt condamnate sa coopereze.
Ceea ce a scapat comentariilor este ca, de unde Rusia voia sa fie proprietar unic si al conductei baltice, si al proiectatei conducte Novorossiisk-Burgas, aceasta va fi 50% proprietatea Rusiei si 50% - a Bulgariei. Aceasta neobisnuita concesie, obtinuta de Guvernul bulgar in ultima clipa, in timp ce Vladimir Putin era deja in avion, e semnul cel mai clar ca Moscova este, daca nu disperata, cel putin foarte ingrijorata de soarta proiectatei incercuiri energetice a continentului.
Are si de ce: scopul pur politic al incidentului din 2006 - dorinta Kremlinului de a obliga Europa sa paraseasca Ucraina "portocalie" si sa recunoasca de facto suzeranitatea Rusiei in fostele republici sovietice - nu numai ca nu a fost atins, a suferit un esec rasunator. Tot pe 17 ianuarie - coincidenta fatala, mon cher! - UE decidea sa sustina cererea Ucrainei de aderare la Organizatia Mondiala a Comertului. Cordonul ombilical care lega inca economia ucraineana de Moscova a fost taiat, si posibilitatea unei evolutii de tip baltic este acum deschisa.
UE nu a ramas deloc indiferenta la amenintarea din 2006. Proiectele rusesti de conducte submarine - cea mai lunga conducta la nord, cea mai adanca la sud, cu costuri enorme, de peste trei ori mai mari decat echivalentul lor terestru - arata amenintator pe hartie, dar sunt o catastrofa sub aspect economic, si isi cauta inca investitorii in Occident (Rusia vrea doar sa fie ale ei, nu sa le si plateasca), in vreme ce UE va dispune efectiv, in urmatorii trei ani, de alternative pentru doua treimi din gazele furnizate acum de Rusia, iar in 2020 ar putea sa se dispenseze de acestea. Or, daca din totalul schimburilor comerciale dintre Rusia si UE se scad produsele energetice, restul este egal cu schimburile dintre UE si Islanda.
E greu de crezut ca Moscova va accepta o asemenea stare de fapt, dar ramane de vazut cat de agresiv va reactiona. In viitorul imediat, e limpede insa ca, departe de a planui sa cedeze in problema Kosovo, Rusia va face tot ce-i sta in puteri si chiar mai mult decat atat pentru a-si amplifica rolul de decident in Balcani.