Actul I: Spectatorii sus, pe scena, actorii in sala, navigand pe spatare de scaune, in loje, pe dupa draperii. Evitand sa calce pe podea, o anticipare a noroiului in care se vor consuma o parte din actul II si IV. In final, asupra lui Vania (Andras Hathazi - foto), ramas singur in scena, langa unica piesa de decor - samovarul - coboara lent imensul candelabru al salii. Actul II: o cabina tehnica plasata la inaltime pe un perete interior al scenei devine camera profesorului Serebreakov (Jozsef Biro), cuprins de o desantat jucata criza de guta, in timp ce doctorul Astrov (Zsolt Bogdan), beat pana dincolo de limita constiintei, coboara la risc pe o scara abrupta, de undeva, din indepartatul pod al scenei. La fel de "sobru", Vania isi urla ratarea in ploaie, in glodul columbarului/curte/polata. Prin care vor trece rand pe rand cu totii, de la Elena Andreevna la "maman" Maria Vaslievna, si unde, in actul IV, familia isi ia ramas-bun de la Elena Andreevna si varstnicul ei sot, fiecare pregatit sa o ia de la capat, cu munca, munca, munca.
Fara sa fie neaparat un spectacol "in situ" (istoria locului si incarcatura lui simbolica nu are un rol activ in constructia teatrala) "Unchiul Vania" montata la Cluj de Andrei Serban e fascinant prin modul in care "pune in miscare" arhitectura (si arhitextura) Teatrului Maghiar de Stat (o cladire atipica, oarecum, in Romania). Dar, cu precadere, prin echilibrul delicat cu care amesteca rasul si plansul, cu care zambetul incremeneste pe chipul spectatorilor odata cu nodul din gat. Plansul care pluteste prin sala in finalul primului act, un tangou melancolic pe care danseaza eroii, punand in joc dorinta si respingere, superficialitate, tristete, singuratate si solidaritate.
Paradoxal, Sonia (in mai mica masura), Elena Andreevna, Maria Vasilievna sunt, in "Unchiul Vania" de la Cluj, surorile aproape gemene ale Ninei si Arkadinei din "Pescarusul" facut de Serban la Sibiu - personaje satirizate, ironizate, dar, aici, niciodate sarjate. Personaje care inspira, intr-un inexplicabil mod, mila - pentru orbirea si neputinta lor de a-si depasi propria conditie de suprafata.
E nevoie de actori ca Andras Hathazi, un Vania masiv, dar copilaros, o mare forta fizica tinuta in frau de o credinta fara margine in bine si dreptate, si Zsolt Bogdan, un Astrov atat de constient de lipsa de sens a propriei vieti, incat moartea, mai mult decat dragostea, pare cel mai bun lucru care i se poate intampla, pentru ca alchimia comicului cu tragicul, in care Serban vede, pe buna dreptate, esenta teatrului lui Cehov sa-si gaseasca formula adevarata. Si de aceasta cu totul inedita prindere a publicului (captiv dincolo de cortina de fier) intr-un joc al prezentei si absentei - al idealurilor tradate si al vesnicului sentiment al ratarii.
Teatrul Maghiar de Stat, Cluj * "Unchiul Vania" de A.P. Cehov * Regia: Andrei Serban * Dramaturgia: Kinga Kelemen * Scenografia: Carmencita Brojboiu * Cu: Jozsef Biro, Imola Kezdi/Eniko Gyorgyjakab, Aniko Petho/Hilda Peter, Emoke Kato/Réka Csutak, Andras Hathazi, Zsolt Bogdan, Attila Orban/Ferenc Sinko, Csilla Varga/Csilla Albert