Mitocanizarea politicii

Nicolae Filipescu l-a ucis in duel pe Gheorghe Em. Lahovary fiindca, intr-un articol din ziarul "Epoca", acesta il acuzase de inconsecventa politica: "intr-o circumstanta a fost intr-un sens si in alta in alt sens". Se intampla in 1897. In Romania de astazi, nici un politician nu se sinchiseste de consecventa. De onoare, nici atat nu face caz. Un comunicat de presa al Presedintiei contine cuvintele "minciuna" si "hotie", aruncate pe adresa Guvernului. Nimeni nu tresare. Ni se pare absolut normal. Am auzit altele mult mai rele! Chiar si la adresa presedintelui. Vorbe care altadata ar fi trebuit spalate cu sange au intrat acum in vocabularul obisnuit si acceptat al vietii politice.
Este bine, desigur, ca epoca duelurilor a apus. Nu cu spada sau revolverul trebuie rezolvate disputele, de orice natura ar fi ele. Privind in trecut, socheaza insa cat de mult s-a degradat limbajul public. Cat de mult a crescut toleranta la ofensa si mitocanie. Cat de insensibili am devenit cu totii in fata insultelor si trivialitatilor.
Traim intr-o mahala perpetuu isterizata. In conferinte de presa si in dezbateri televizate, politicienii nostri se improasca reciproc cu laturi, cu o voluptate nebuna. Nu polemizeaza, ci se injura. Par sa nu mai gaseasca cuvinte suficient de grele pentru a-si debusola adversarul. Se acuza unii pe altii de grozavii fara seaman, cu o nonsalanta care ar trebui sa ne inghete sangele in vine. Apoi nu se intampla nimic. Nici acuzatiile nu sunt demonstrate in vreo instanta, nici cel care le-a lansat nu e tras la raspundere. Circul continua. Si se inteteste.
Atmosfera fetida din politica a contaminat si presa. Multi editorialisti sunt tentati sa "tina pasul" cu vremurile si cu conducatorii, adoptand violente de limbaj care, la inceputul anilor '90, erau tolerate doar in cateva publicatii imunde. Isi imagineaza, probabil, ca badarania tine loc de argumente. Din pacate, s-ar putea sa aiba dreptate. Ma tem ca, sufocati de dejectii, putini mai sunt cei care apreciaza echilibrul si nuanta. Cine mai are rabdare sa asculte si opinia cealalta, sa priveasca evenimentele in context, sa ceara consecventa si responsabilitate in loc de balci?
Poate ca fenomenul nu este intamplator. Nu asistam doar la un atentat impotriva bunelor maniere si la repudierea celor sapte ani de-acasa. In spatele avalansei de sudalmi se ascunde lipsa de substanta, de anvergura si de strategie a alesilor nostri. Nu au nimic sa ne propuna, asa ca ne distrag atentia punandu-si poalele-n cap. Daca nu ma credeti, incercati sa urmariti o dezbatere electorala dintr-o tara civilizata. Luni noapte, am vazut o confruntare intre cei trei favoriti in cursa democrata pentru alegerile din Statele Unite. La final, comentatorii din studioul CNN au decretat ca a fost o disputa extrem de dura, de o violenta neobisnuita. Mi-a venit sa rad. Cel mai bland schimb de replici intre liberali si PDL-isti ar parea o baie de sange pe langa dialogul politicos dintre Hillary Clinton, Barak Obama si John Edwards. Fiecare dintre acestia avea insa o viziune de propus, cu planuri extrem de detaliate pentru fiecare domeniu, de la sanatate si educatie la politica externa si securitate. "Aici nu e vorba de persoane, ci de ce vrem fiecare sa facem pentru America" - a spus unul dintre candidati. In politica romaneasca e vorba intotdeauna numai despre persoane. Planuri nationale nu exista. Si nimeni nu se oboseste sa le faca. In locul lor ni se ofera un circ din ce in ce mai grobian. Fiindca, oricum, nu suntem invatati sa votam "pentru", ci doar "impotriva".

---

Despre autor: