Lucrarea trateaza un numar de chestiuni teoretice, precum comparatia dintre ce se intampla la noi si practica educatiei religioase in Europa. In acest sens, reproduc urmatorul pasaj: "in timp ce intr-o parte considerabila a Europei de Vest tendinta dominanta a fost de a apropia educatia religioasa, chiar si cea confesionala, de obiectivele si strategiile formulei non- sau multi-confesionale, in Romania tendinta a fost tocmai cea opusa, de continua parohializare a educatiei confesionale. Cu alte cuvinte, in timp ce, strict formal vorbind, educatia religioasa din Romania ar parea ca urmeaza practici cunoscute in Europa, evolutiile prin care trece aceasta par sa fie de semn opus in raport cu tendintele de pe Continent".
Partea "tare" a raportului ramane totusi investigarea faptelor. Cititorul va descoperi, citindu-l, lucruri care nu ajung aproape niciodata in dezbaterea publica, cum ar fi prezentarea lui Dumnezeu, in manualele de educatie religioasa, ca o putere amenintatoare, razbunatoare, pasionata de pedepse. Elevii afla despre uciderea pruncilor nascuti in familiile egiptene, invata pasaje cumplite unde credinciosii sunt indemnati cu astfel de cuvinte: "pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca"; "orice barbat sau femeie ce se va indeletnici cu chemarea duhurilor celor morti ori cu vrajitoria, cu moarte sa se omoare, cu pietre sa-l ucideti: vinovati sunt".
Manualele par adevarate campuri de lupta. Se scrie ca adventistii nu aveau puterea sa inteleaga Biblia si au scos din ea o ratacire, ca si baptistii de altfel, care tot o ratacire propovaduiesc. Penticostalii emit bolboroseli fara sens, ateismul e calificat superstitie moderna, martorii lui Iehova, mormonii, Bahaii indoctrineaza, mituiesc, insala, exploateaza saracia si fanatizeaza. Greco-catolicii nu pot fi buni romani, caci au zdruncinat unitatea de credinta a natiunii.
Din lipsa de spatiu sar deja la "metodele pedagogice" folosite. Copiilor, la varste foarte mici, li se spun lucruri menite sa-i inspaimante: daca se inchina incepand cu partea stanga, inseamna ca se inchina dracului, daca nu vin cu cruciulita la gat, o sa le apara diavolul, daca intra intr-o biserica adventista, da tractorul peste ei. Un elev care a vizionat filmul unei grupari protestante a fost tinut in picioare o ora intreaga s.a.m.d. Nimeni nu spune ca aceste situatii sunt regula, dar numarul cazurilor de impunere a credintei prin mijloace traumatizante este incredibil de mare. Faptele amintite au toate caracter penal. Desi au fost reclamate, autoritatile responsabile nu arata nici cel mai mic interes pentru ele.
Aplicarea unor astfel de metode de "educare" la varste mici echivaleaza cu un abuz asupra copiilor. Nu exista ceva asemanator in invatamantul religios din democratiile consolidate. Opinia publica europeana a fost socata, nu de mult, de tratamentul persoanelor internate in spitalele noastre psihiatrice. Foarte probabil, in curand, ea va fi socata, din nou, de aceasta alta fateta a realitatii "romanesti": metodele de indoctrinare religioasa ce ajung pana la supunerea unor copii lipsiti de aparare la respingatoare forme de dresaj.