La inceputul unui an, se presupune ca esti optimist. Te gandesti ca planurile tale vor fi macar partial realizate. Primele zile din 2008 ma imping insa spre un pesimism pronuntat.

Evident, cauza lipsei mele totale de entuziasm este politica. Si modul in care evolueaza aceasta tara. Cateodata, sunt disperat vazand cata prostie si incompetenta, presarata cu multa rautate, pot incapea in 24 de ore romanesti.

Sunt zile in care ar trebui transmise avertizari de cod portocaliu, culoare specifica regimului. Sa fie pusa in garda populatia ca valuri de tampenie si nepricepere le vor afecta traiul zilnic, ca puhoaiele de scumpiri la utilitati si avalansa de taxe este cea mai elocventa expresie a indolentei autoritatilor. Si a rupturii definitive intre tot ce inseamna cetatean simplu si putere politica.

Aud cu tristete din ce in ce mai multi oameni dispusi sa paraseasca tara. Razboiul generalizat din politica, caderea economica si lipsa unei garantii ca acestea pot fi gestionate inteligent - ceea ce presupune o afectare grava a nivelului de trai - sunt argumentele unor oameni care se gandesc serios sa emigreze. Avem peste doua milioane de romani plecati peste hotare, pentru a se salva de saracie. Exodul pare sa continue, ceea ce arata foarte clar ca problemele majore nu s-au rezolvat.

Acum traversam o zona de turbulente economice, pe fondul unei crize politice interne majore. Romania e ca un avion ce se scutura puternic in aerul rarefiat, in timp de pilotul si copilotul s-au luat la bataie, ignorand strigatele disperate ale pasagerilor, constienti de prabusirea iminenta.

Multi dintre cei care iau decizii in numele statului roman locuiesc in zonele frumoase ale Sectorului 1 din Bucuresti sau in mici paradisuri din afara acestuia. Vin la serviciu cu o masina foarte buna, au salarii babane si afaceri care sa le dea linistea zilei de poimaine. Nimic din suferinta romanului de rand nu le este comun. Grija pentru cresterea nesimtita si fara noima a intretinerii, apasarea gestionarii salariului sau pensiei intre medicamente, cablu tv, telefon, mancare, scoala copilului si multe altele. De unde sa stie oamenii puterii cum se traieste in miile de comune extrem de sarace din Moldova, spre exemplu? Dar de peisajele cenusii, extrem de triste, din localitatile Baraganului? Daca nu ar mai trece cate o masina chiznovata pe acolo, poti spune ca de 50 de ani, foarte putine lucruri s-au schimbat in bine.

Povestile de succes sunt putine in Romania. Ele se concentreaza pe suprafete mici, in zone preponderent urbane. Le poti recunoaste dupa masinile de fite parcate pe langa cafenele si mall-uri. In rest, e o tristete iremediabila si un lucru care a transformat romanul intr-un om al nervilor: legea bunului plac.

Lipsa de reguli in aceasta tara si mai ales nerespectarea celor care sunt aduce cu sine o tensiune incredibila a traiului zilnic. Vesnic te enervezi pentru ca trebuie sa stai ore intregi la cozi sa dai bani cu nemiluita unui stat de-a dreptul nesimtit, care nu face nimic sa-ti vina in intampinare. Spre un spital te indrepti de multe ori cu infrigurare. Pentru ca ai auzit povesti tragice cu oameni care au murit din infectii intraspitalicesti sau dintr-o culpa medicala generata de sictirul dominant al personalului medical.

Citeste si:

Si exemplele ar putea continua la nesfarsit.

Simt cu neplacere ca spatiul geografic in care se afla capitala Romaniei apartine Balcanilor, din punctul de vedere al apucaturilor. Nu de pomana visam de veacuri "sa fim ca nemtii". Ne dorim ceea ce nu putem sa fim de fapt. O dinastie monarhica germana a reusit sa disciplineze un pic spatiul romanesc si sa ne faca mandrii de inceputurile istoriei noastre moderne. A reusit chiar sa infaptuiasca, alaturi de liberali, conservatori, lideri nationali (dar fara comunisti) si reintregirea Romaniei.

Acum suntem printr-o minune a sortii in NATO si Uniunea Europeana, dar cei aflati la putere si politicienii vor sa ne demonstreze cu orice pret ca n-avem ce cauta acolo.

Pentru ca-i place sa fie calarita de conducatori, tara noastra merge asa cum da tonul puterea.

N-avem o natiune atat de puternica incat sa impuna ea directia cea buna. Cata pricepere e, atata speranta si bunastare. Cine traieste bine, nu este de acord cu afirmatiile mele. Are perceptiile indulcite de suma aflata lunar pe contul de card si in extrasul bancar.

Am simtit insa ca in majoritatea populatiei revine un sentiment de greata maxima, declansat pe fondul crizei de bila a politicii.

Asa se intampla mereu cand ne conduc oameni cu bile mici. Toate, cate sunt.