Imi doresc din tot sufletul sa se termine odata cu dosarele astea impotriva celor opt fosti si actuali ministri. Nu mai suport! Sa-i urmareasca, dom'le, penal, sa-i bage in puscarie, sa le confiste averile si casele si masinile si cateii de companie si sa ne linistim fiindca nu mai suport toata tensiunea asta. Haideti, va rog, sa trecem la urmatorul subiect de pe ordinea de zi. Am niste emotii cumplite si-mi creste tensiunea arteriala cind ii vad pe toti analistii analizind, pe toti politicienii politizind, pe toti comentatorii comentind si pe Mircea Badea mirceabadizind in nestire pe marginea acestui subiect. Nici macar o gasca de copii retardati n-ar mai insista sa creada ca acest schimb de vorbe cu iz juridic are vreun farmec. Vrem desene adevarate, nu palavre! Mirajul acestei naratiuni conflictuale, care mai tine inca 20% din populatie legata de ecran, a avut vreun sens atit timp cit Base si Tari si-au pus piedici, si-au bagat surubelnitele in ochi, s-au urmarit ca Tom si Jerry prin viata politica. Era aventura, erau poante, era antren, unul isi mai punea un fes in cap si se ducea la inundatii sau salva ziaristi din ghearele teroristilor, altul inghitea un bat si se facea ca e civilizat si demn. Acum, e ca si cum Tom si Jerry s-ar fi inchis fiecare in palatul lui de unde-si trimit scrisori cu continut juridic, lasind Curtea Constitutionala sa decida cine va fi facut afis cu o lovitura de tigaie in capatina. Pai, astea mai sint desene animate politice?